Templul Cristalului este transmutat acum in Nevazut. Fiind o Lucrare Alchimica, Templul este asemenea Tablitelor de Smarald ale lui Thoth Atlantul cel cu Inima de Stea1. Translucid, viu, invesmantat in Puterea Creatorului, pulseaza asemenea unei Inimi a Tarâmului de Piatra al Muntelui. Pe Locul Sfant, in Altarul de culoarea smaraldului, este inaltat un mic Templu din Lemn de fag cioplit, ce poate fi vazut cu ochii trupului de catre cei ce ajung in acest loc din munte. Lemnul Templului si Cristalul Altarului isi ocrotesc impreuna Lumina Desavarsita intr-o singura Respiratie a Iubirii Zamislitorului. Templul din lemn este si el transmutat alchimic si nu i se poate aduce nicio stricaciune. Va fi aici inca sute si sute de ani pana ce Creatorul il va transmuta intr-o alta alcatuire a materiei sau il va trece in Nevazut. Pe locul sau, cei ce se vor naste vor ridica un alt Templu de Multumire pentru ca vor simti in Inimi, Vibratia Înalta a acestui loc. Lumina Tamaduitoare ne invaluie si ne privim ca intr-o oglinda mai curata si mai pura ca a oricarui ochi de apa din munte ori din grote. Ne vedem in Inima asa cum suntem in cel mai de nepatruns ungher al Fiintei noastre. Ne auzim soaptele Inimii si traim o chemare catre ceva atat de Înalt incat pasim catre Altar lasând noianul de ganduri departe in urma. Ridic bratele catre Lumina si simt cum pasii mei isi risipesc urmele pe aerul padurii. Marele Lup Alb ni se alatura. Ne oranduim in vazduh in forma unei Stele Celeste. Suntem opt Raze de Soare nascute dintr-un singur Izvor Celest. Ne rotim tot mai repede pana ce creem un Vârtej de Putere. Daruim Mamei Pamant Iubire si ne inaltam tot mai sus pana dincolo de aer. Zburam catre Miaza Noapte, departe de ţarmuri. Gheaţa pare a fi aici pretutindeni stapâna. Zeita Bendis ne lumineaza Calea si, intr-un fel aparte, simt ca ne indruma si ne ocroteste. Pe masura ce Steaua Indrumatoare2 se ridica tot mai sus deasupra noastra, linia ce desparte Cerul de pamant pare a fi tot mai aproape decat o stim a fi. Mi se pare oarecum ciudata aceasta senzatie dar privirea imi este atrasa de o lumina tot mai puternica ce se ridica. Nu este Soarele pentru ca nu-i pot vedea cu ochii trupului discul stralucitor. Lumina este difuza si foarte stralucitoare dar izvorul ei ramane ascuns de un fel de nor aburos ce acopera intregul cer. Nu se mai vad stelele si nici Zeita Bendis. Oceanul de dedesubt este acum luminos si in departare vedem un pamant. Nu stiam ca in acest indepartat loc exista pamanturi intre ape. Coboram tot mai aproape de oglinda Oceanului pe masura ce ne appropiem de tarm. Este surprinzator de cald, la fel cum este la inceputul verii in Dacia.

Nisipul plajei este auriu, cald si primitor. Oceanul insiruie valuri domoale, linistitoare. In jur sunt pescarusi, randunele de mare, albatrosi. Delfini jucausi ies deasupra valurilor si ne privesc. Este ceva omenesc in privirea lor. Lumina ce izvoraste parca din tot cuprinsul Cerului acestui loc este placuta, Bine-Facatoare. Mama ne indeamna sa ne asezam in cerc si sa ne prindem de maini.
- Suntem in Taramul Sacru al Mamei Pamant. Suntem in Inima Ei si Lumina pe care o simtiti si o vedeti este Lumina Iubirii ei. Prin Puterea Salasluitoare in Templul Cristalului am putut sa ajungem in acest Loc Sfant pe Calea din Vazduh. Vietuitoarele cerului si ale apei vin aici in fiecare an pentru a primi Bine-Cuvantarea. În trecutul indepartat, oamenii veneau si ei macar odata in viata pamanteasca in Inima Pamantului pentru a primi Taina Nemuririi si Inalta Intelepciune a Zeilor. Unii au ales atunci sa ramana pentru totdeauna in acest loc si Mama Pamant i-a primit la Pieptul Ei si i-a indrumat cu Iubire. Ei sunt Fratii si Surorile noastre din acest Tarâm si foarte curand ii veti cunoaste. Coborati in Linistea Inimii.

„Multumim Mama Pamant pentru Dar.”

Deschid ochii si vad in apropierea noastra Fiinte asemenea noua. Sunt oameni invesmantati in alb, cu parul de culoarea castanei copte. Inima mea simte ca desi se aseamana foarte mult cu noi, au o alcatuire diferita a ceea ce pare a fi materia trupului. Emotia acestei trairi si gandul ce se naste primesc imediat raspuns. Cel Înalt, ne trimite in Inima intelesul emotiei noastre.

„Lumea noastra a rodit in Spirit, diferit de cea de la suprafata Pamantului. Voi si cei asemenea voua sunteti Nemuritori in Spirit si, dupa ce dobanditi Desavarsirea, va puteti din timp in timp transmuta alchimic trupul intr-o alcatuire pe care a avut-o in trecut intr-un moment din ceea ce voi numiti vârsta. Ati invatat sa primiti din Nevazut acea alcatuire pe care o doriti doar manifestandu-va Intentia. Puteti astfel alege orice moment al vârstei doriti si trupul vostru va porni iar sa fiinteze de la acea alcatuire avuta. Puteti deasemenea alege, sa ramaneti un timp foarte indelungat, chiar mii de ani pamantesti, in acel moment de vârsta pe care voi il considerati a va fi cel mai folositor pentru Desavarsirea voastra si pentru implinirea Menirii. Puteti dobandi Întelepciunea si Puterea de a fi in mai multe locuri deodata, in timpuri si alcatuiri diferite. Noi am dobandit Intelepciunea si Puterea de a fiinta intr-un trup diferit alcatuit, cu o consistenta subtila Înalt Vibratorie si astfel, de a fi in permanenta pretutindeni. Pentru noi timpul asa cum il intelegeti voi, ca o curgere lineara, nu exista. Lumea de sus si lumea de jos sunt una. Suntem Viata in manifestare in ceea ce voi numiti Întregul, Firea Înconjuratoare. Suntem Intensul Plin din fiecare alcatuire a Uni-Versului. Nu fiintam intr-un loc anume ci pretutindeni. Voi ati dobandit la prima incarnare ca Om cele cinci simturi cu care puteti cunoaste doar un strat foarte ingust al Creatiei. Pe Calea Luminii si a Iubirii veti afla, dobandi si activa alte si alte calitati ale Fiintei voastre cu care veti cunoaste straturile tot mai inalte ale Multi-Versului. Aveti in voi semintele acelor calitati si, doar aducand Apa Vie a Cunoasterii si Intelepciunii in Fiinta voastra, ele vor incolti. Creatia este Intelepciune Manifestata si cu cat intelegeti mai mult cu atat sunteti mai Cuprinzatori pana deveniti Atotcuprinzatori asemenea Divinului. Am primit Darul de a intelege pe deplin Tainele Creatiei si avem Menirea de a indruma Viata intru intelegerea Creatiei. Doar prin Întelegere va puteti ridica Vibratia si dobandi acele Daruri oranduite de Creator pe Calea voastra catre Akasha, catre Fiinta Creatoare. Si voi, la fel ca fiecare Fiinta sunteti asemenea Tatalui Ceresc. Aveti in voi Samanta Divina. Puteti fiinta in aceasta Întelepciune abia dupa ce o dobanditi. Asemenea voua si noi suntem coboratori din Zeii Înaltati din Alcyone si un timp am vietuit asemenea voua, la suprafata Pamantului in aceiasi alcatuire ca a voastra. Era un timp de pace si o alcatuire armonioasa a lumii. Cea in care fiintati voi astazi este o lume ce va cobori tot mai jos in Vibratie si fara stiinta si intelegere va murdari si va aduce stricaciuni Pamantului. Ajunsa in pragul cel de jos, va pieri. Doar cei ce vor alege Calea Curata a Întelepciunii vor fi vietuitori in trup si vor cladi o Noua Omenire.”

- Îti multumim, Inteleptule.
- Cu Lumina si Iubire sunteti veniti pe Taramul Sacru. Va multumim.
Mama se apropie de Cel Înalt3 si ii daruieste in semn de Respect si Devotiune o mâna de ţarâna din Sfanta Dacie. Abia Acum, Aici, inteleg cat de iubita si draga este Dacia noastra Sfanta, fiecare particica din pamantul nostru iubit. Sa daruiesti unui Om Înaltat, unui Zeu, Iubirea ta si o farâma din pamantul Daciei Sfinte este cel mai plin Dar. Cel Înalt primeste in ambele palme Darul si isi impreuna mainile in dreptul Inimii. Ii multumim in Inimile noastre si ramanem in Liniste. Omul Solar se intoarce catre Fratii si Surorile cu care a venit si le impartaseste Bucuria. Ne priveste apoi pe fiecare dintre noi si rosteste:

- Cea Draga, Sora Ro, iti multumim. Ne-ai indrumat demult catre Lumina din Adânc si azi te-ntorci cu Fiinte ce-ti sunt atat de dragi sa le indrumi si sa le ocrotesti intru Desavarsire.
- Era atunci un alt Pamant. Azi am venit pe Calea din Vazduh, sa daruim celor ce in Iubire vietuiesc si cu incredere pasesc intru Desavarsire, Calea de Piatra catre Kogaion, catre Altarul de Cristal si catre Sarmisegetuza; Calea de Foc ce duce catre Stea si Calea cea de Apa ce duce catre Templele de Smarald din Marile Uitate4.

Inteleg ca Mama poarta un nume doar pentru noi, ca intre Zei, ea este numita Cea Draga. Inteleg ca numele ne sunt necesare doar pentru ca mintea noastra sa ne deosebeasca. Ne identificam cu numele noastre, cu indeletnicirile noastre, cu ceea ce facem, cu mestesugul ori cu locul nostru in ierarhiile create tot de noi. Toate aceste sunt ale mintii cu care deasemenea ne identificam asa cum ne identificam cu trupul nostru desi este doar un car de pamant cu care calatorim prin viata si pe care il abandonam cand plecam catre alta experienta, catre Stele. Zeii fiinteaza in Inima si se cunosc prin alcatuirea Vibratiei lor Inalte, prin continuitatea si accentele acelei Vibratii, prin Intelepciunea dobandita si prin Darurile cu care ii indruma si ii ocrotesc pe cei ce au ales Calea Desavarsirii. Mama are acum o alcatuire asemenea acestor Oameni Solari si in acelasi timp alcatuirea omeneasca pe care o cunosc atat de bine. Ni s-a infatisat ca Om si abia Acum, Aici in Inima Mamei Pamant ii putem simti si vedea in Inimi, Zeita. Cum de nu i-am simtit alcatuirea zeiasca a trupului pana Acum? Oare nu eram pregatita sa vad ceea ce vad Acum? Oare nu vedem decat ceea ce am fost invatati sa vedem? Poate ca privim Firea Inconjuratoare si Fiintele printr-o bucata de sticla intinata de toate prejudecatile omenesti, de toate limitarile invataturilor noastre despre materialitatea lumii, de toate temerile de inteles pentru omul ce nu a pasit inca in Desavarsire. Poate ca, desi privim cu luare aminte, nu putem vedea ceea ce inca nu am aflat ca exista. Nu putem vedea tot ce exista daca nu ne deschidem larg portile intelegerii catre Infinit, catre ce vine pe nebanuite carari catre noi. In intelegerea omeneasca ingradita de toate cu care suntem inconjurati in viata cea de toate zilele, lucruri, fenomene si Fiinte alcatuite diferit, stari interioare cu neputinta de explicat si alcatuiri launtrice, devin pur si simplu transparente pentru ochii trupului nostru si mai cu seama pentru mintea noastra. Doar Inima poate dobandi aceste Taine.

„Prin daruirea voastra ati dobandit aceasta clipa si aceasta intelegere.”
Cea Pastratoare de Taine a adus in Inimile noastre raspunsul atator intrebari. Este inalta si stralucitoare, este asemenea Mamei si stiu Acum, ca se cunosc inca de dinainte ca Pamantul sa primeasca Taina Vietii si ca, impreuna isi unesc Puterile in folosul nostru si al celorlalte vietuitoare ale Pamantului. Este cea care pastreaza Taina cararilor de apa, de piatra, de foc si a celor de vazduh ce urmeaza Liniile de Putere ale Pamantului. Toate cararile urca nestiute de muritori catre Tarâmul nostru si se deschid in locuri doar de cei Desavarsiti cunoscute. Zeita vegheaza ca doar cei ce si-au cunoscut Salasul Interior sa poata pasi in acest Tarâm si sa afle apoi drumul cel bun, inapoi catre casa. Sa nu se piarda in maruntaiele de foc ale Pamantului.

„Veniti, copii ai Pamantului Mama!”

Dincolo de nisipul plajei, poteca incepe sa urce si curand intram intr-o padure de fagi asa cum nu am vazut sa existe pe la noi. Sunt foarte inalti si şase oameni tinanadu-se de maini abia daca ii pot cuprinde. Din trunchiurile lor razbate o Putere ce nu-mi este cunoscuta. Îi privesc si o simt ca pe o Bine-Cuvantare ce coboara asupra noastra.

„Unul dintre acesti minunati copaci a cerut ca trupul sau sa fie transmutat alchimic si din lemnul sau sa se alcatuiasca Templul din Lemn din Altarul Cristalului.”

Cea Pastratoare de Taine imi daruieste raspunsuri la fiecare intrebare-gand, la fiecare emotie. Stiu ca si ceilalti din ceata noastra au primit raspunsuri la toate gandurile lor. Ce inteleg este ca Mama imi dezvaluie abia Acum adevaratele ei Puteri si o face prin Fiinta Luminoasa numita Cea Pastratoare de Taine. Abia astept un moment de ragaz sa o intreb toate cate imi trec prin minte in aceste clipe. Poate ca atunci cand vom fi iarasi in Plai de Rai, in casuta noastra primitoare, vom avea si clipele noastre de Taina.

„Vom avea un timp de Taina cand vom lasa in odihna Puterile Zeiesti si vom fi doar noi doua ca oameni cu tot ce este omenesc in noi si depotriva cu tot ce este zeiesc.”
Ma intorc si o privesc cu drag.
- Ma iscodesti, cumva…?
Mama rade cu toata Fiinta si ma cuprinde de umeri.
- Prea multe ganduri Printesa, mult prea multe… lasa mintea sa se oranduiasca in Vibratia acestui Tarâm. Priveste!

In fata noastra se deschide piatra unui munte si patrundem intr-o grota ce este la fel de luminata ca si cum nu ar exista o bolta de piatra. Lumina izvoraste direct din stanca. In spatele nostru muntele se inchide. De undeva din adancimi razbate pana la noi tumultul unei cascade ce pare a fi foarte mare. Inaintam pe un culoar destul de ingust si abia ne strecuram printre doua stanci foarte apropiate. Sunetul cascadei creste nemasurat si dupa ce trecem un pod de piatra in fata ochilor ni se dezvaluie un spectacol de o maretie pe care nu am cunoscut-o inca. De undeva din inalt, apa se pravaleste intr-un lac aflat atat de jos incat abia daca il putem vedea. Sunetul apei este acum asurzitor si mama imi sopteste sa ma detasez de acel sunet si sa-mi pastrez atentia doar pe Inima. Îi urmez indemnul si in cateva clipe Linistea ma invaluie. Mergem pe o poteca foarte ingusta. În dreapta este peretele de stanca aproape vertical iar in stanga adancimea necuprinsa in care se pierde suvoiul de apa. Suntem in spatele cascadei, intre peretele de apa si peretele de stanca. Simt o emotie puternica, este ceva atat de inaltator, atat de aproape Fiintei mele, este o senzatie de stabilitate data de neclintirea stancii si o senzatie de continuu-fluid data de suvoiul de apa ce cuprinde tot ceea ce putem vedea. Este consistenta si fermitatea stancii si forta in miscare a apei. Este siguranta solidului si chemarea necunoscutului ascuns in firescul unui alt inteles. Ramanem cateva momente nemiscati, atenti, alerti.

„Prindeti-va de maini!”

Nu-mi dau seama daca Mama sau Cea Pastratoare de Taine au rostit in Inima aceste cuvinte. Poate amandoua deodata. Suntem cu spatele lipit de stanca. La doi coti in fata noastra cascada este o uriasa apa ce se pravaleste cu o viteza ametitoare. Cele doua Zeite se afla in capetele sirului nostru. Cand mainile lor ating mainile noastre simt in trup o Putere ce nu stiu a o deslusi. Vreau sa inteleg dar indemnul din Inima este atat de puternic incat il urmez si impreuna cu ceilalti pasesc fara teama. Credeam ca vom fi striviti de apa dar apa a deschis o poarta si noi ne ridicam direct prin mijlocul cascadei catre inalt. Puterea primita prin mainile Zeitelor deschide Calea de Apa. Iesim din cascada intr-o grota pe o mica insula din Oceanul Linistit5 ce este mai intins decat jumatate din Pamantul Mama. Suntem pe taramul nostru dar atat de departe de Sfanta Dacie, intr-un loc in care panzarele noastre nu pot ajunge. Iesim pe o mica plaja cu nisip auriu si Soarele ne zambeste cu voiosie. Este frumos Celalat Tarâm, este chiar Inima Mamei Pamant dar nimic nu este mai plin de Bucurie pentru mine decat vederea Soarelui. Ma apropii de Ocean si ii multumesc in Inima. Valurile sale imi aduc un dor nestiut. Poate ca intr-o viata de demult am fost o Fiinta a marii, poate este doar chemarea apei din care sunt in mare parte cladite si trupurile noastre. Ma asez pe nisipul cald si inchid ochii. Multumesc Zeitelor pentru Darul primit. Am mai dobandit o Putere din cele salasluitoare in mine asemenea semintelor ce asteapta cu rabdare sa rodeasca. Stiu cat de folositoare imi va fi atunci cand va fi timpul sa merg in Templele de Samarald din adancuri. Se aud doar valurile. Ceilalti s-au asezat si ei pe nisip si fiecare multumeste asa cum se cuvine pentru Dar. Undeva pe mal, pe o piatra, Mama si parintele meu vorbesc in soapta pentru a nu tulbura parca sunetul armonios al valurilor. Este prima data de cand Mama s-a reintors pe Pamant cand sunt doar ei doi, intr-o clipa de drag. Un pamantean si o Zeita… Imi este tare drag sa-i privesc. Lumina Soarelui ii invaluie si parca sporeste Bucuria lor de a fi impreuna. As vrea sa ma duc si sa-i imbratisez dar mai bine ii las sa se bucure de ceea ce este in Inimile lor. Stiu ca le-a fost tare dor unul de celalalt in tot acest timp.

Cea Pastratoare de Taine se aseaza langa mine pe nisip.
- Îti multumesc, Diana.
- Îti multumesc, Zeita. Te rog cu drag, sa-mi spui, Tu, ai un nume pamantesc? Ceva in Inima imi spune ca te cunosc, ca imi esti Sora Daca.
- Tomiris.

1 Inima de Stea – In mitologia heliopolitana Thoth Atlantul este considerat Inima lui Ra. Este Omul Solar reprezentat cu cap de ibis sau de babuin, Zeu al Stiintei si Intelepciunii.
2 Steaua Indrumatoare – Polaris – Steaua Polara – indica Nordul geografic cu o precizie de aproximativ 1o.
3 Cel Înalt – Pe Tarâmul Sacru din interiorul pamantului, Oamenii Solari ce fiinteaza acolo nu se identifica prin nume.
4 Marile Uitate – Marile Interioare din Centrul Pamantului.
5 Oceanul Linistit – Oceanul Pacific

Lasam in urma stâna baciului Durze, a baciţei Meda, a Fiicelor, Fiilor si multimii de nepoti si coboram de la Gârda de Sus pe la Plai si Huzãreşti pana la Magura Lupului sa aducem Recunostinta noastra Batrânei Odris. Aproape ca nu exista Fecioara Luptatoare in intrega Dacie care sa nu fi trecut prin incercarile oranduite de Odris, Luptatoarea Neinfricata ce a stat in tot timpul in lupta dea dreapta Regilor Daci. Abia dupa ce ea ii da Fecioarei Luptatoare şnurul de lâna de oaie in culorile Podului de Foc, impletit de mainile ei, tanara are dreptul sa poarte falxul si sa se avante in lupta. Fecioarele Dace isi leaga pãrul cu acest şnur in trei culori si il poarta in lupta, in Zilele de Sarbatoare ale Neamului si atunci cand aduc pe lume prunci. Odris rosteste cuvinte tainice doar de ea stiute atunci cand impleteste şnururile si cand ne legam parul simtim ca ceva ocrotitor din Fiinta ei se afla in preajma noastra. Este cea mai iubita femeie din Dacia. Apropiindu-ne de coliba ei imi amintesc de zilele si noptile traite Aici impreuna cu celelalte Fecioare Dace venite sa dobandeasca stiinta si indemanarea luptei. In tot timpul cand am primit invataturile Luptatoarei Odris, ea ne-a ocrotit si desi apriga atunci cand nu ne ridicam la maestria indemanarii ei si la iuteala ei in manuirea falxului si in trasul cu arcul, o simteam iubitoare si ingaduitoare, grijulie si draga. Ne oblojea ranile pricinuite trupului nostru de nepricepere sau de incetineala cu care manuiam falxul sau de feluritele incercari trebuincioase prin care ne trecea pentru a ne intari trupurile si mintea si ne mangaia Inima cu cuvinte de folosinta atunci cand ne simtea descurajate si peste masura si obosite de toate pe care ni le oranduia. Devotiunea ei si Straduintele noastre au rodit si Acum Fecioarele Dace sunt cele mai temute Luptatoare ale lumii noastre. Imi amintesc ca nu mi-a fost usor deloc si zambesc. Azi nu mi se mai par cumplite acele incercari dar stiu ca azi simt asa pentru ca mintea si trupul meu au trecut prin acele straduinte. Imi amintesc ca Odris ne ameninta mereu ca ii va aduce pe Feciorii din catunul Arada ce invata a manui falxul cu Luptatorul Saka, vestit si el pentru mestesugul sau si ca de vom fi invinse va spune tuturor ca suntem niste slabanoage si nu meritam a fi lasate sa intram in lupta ca sa nu facem de ras Neamul Luptatorilor. Ea spunea Neamul Lupilor*. Noi nu credeam ca ne va orandui o astfel de incercare dar pana la urma a facut-o cand ne asteptam cel mai putin. In cea mai friguroasa luna a anului, atunci cand nu-ti vine sa iesi din coliba cu niciun pret, ne-a dus in adancul padurii si dupa ce am mers intreaga zi si ne-am zdrentuit vesmintele de crengi si ne-am zgariat mainile si picioarele, ne-a spus ca ne vom petrece noaptea catarate in copaci daca nu reusim sa aprindem focul in cateva clipe, sa ne incalzim, sa ne uscam hainele si sa ne facem o fiertura. Asta pentru ea insemna ca ne putem lipsi de lumina si caldura focului si de hrana pana se vor iţi zorii. Eram cu vesmintele ude si mainile si picioarele inghetate. N-am reusit sa dam viata focului asa ca n-am avut de ales decat sa ne cataram fiecare in cate un copac si sa cautam sa nu adormim pentru a nu pleca acoperite de rusine din aceasta Viata. Dimineata eram toate inghetate bocna si abia daca ne puteam misca. Tremuram ca scuturate de suflul Ostarei. Odris se ducea de la un copac la altul si mormaia cuvinte de neinteles. S-a prefacut apoi a se fi imbunat si ne-a lasat sa coboram din copaci. Atunci au navalit Luptatorii lui Saka agitandu-si falxurile si urland mai ceva decat lupii inflamanziti. A fost cea mai grea lupta din viata noastra. Din zori pana la pranz a trebuit sa luptam fara odihna. Nu ni se mai parea deloc a fi frig. Nimeni nu a fost ranit dar daca ar fi fost o lupta adevarata n-am fi scapat cu viata. A doua zi am dobandit şnururile atat de ravnite si Odris ne-a imbratisat cu drag pe fiecare si ne-a multumit pentru taria cu care am indurat toate câte ni le-a oranduit. De la ea am invatat ca Neinfricarea se invata si se intelege, ca mintea si trupul au puteri nebanuite ce ne sunt folositoare, puteri ce ies iute la iveala si folosinta cand ne este greu, ca Viata este un Dar pe care este bine sa alegem sa-l pretuim in fiecare clipa. Si am invatat o multime de alte lucruri folositoare pentru toata viata noastra. Ne apropiem si o vad si o aud pe apriga Odris racnind inspaimantator catre ceata de Fecioare ingrozite ce cu prea mare incetineala dupa gustul ei manuiesc falxul. Daca n-as cunoaste-o atat de bine as zice ca vrea sa le piarda pe bietele copile dar stiu ca si-ar da Viata pentru fiecare dintre ele de s-ar ivi vreun pericol. Ne vede si ea si ridica bratele in semn de Bucurie.

Batrana Odris zambeste cu toata Fiinta si ma priveste in ochi cu nesfarsita Iubire:
- Nu credeam ca te vei mai incumeta vreodata sa-mi mai calci hotarul… ori poate braţul ti-a slabit si vrei sa mai ramai un timp cu mine…?
- Draga Fiinta, cu drag vin azi la tine sa te imbratisez si sa iti multumesc.
- Atunci, ce mai astepti, descaleca! Ori vrei sa vin sa te arunc din şa…?
- O, nu, de buna voie ma supun vointei tale.
Mama, matusa mea draga, si Zalmaxi rad din toata Fiinta lor. Parintele meu si Dokanus se apropie si ei in galop sa nu piarda clipa de Bucurie starnita de apriga Odris. Descalec in graba pentru ca stiu ca nu glumeste si o imbratisez. Desi a pierdut demult numarul anilor, Odris este o femeie puternica si tare iubitoare. Parul lung, alb cum îi omatul îi este prins în nelipsitul şnur impletit in culorile Podului de Foc. Ceilalti descaleca si o imbratiseaza si ei. Mama se apropie ultima de ea si o priveste intens.
- Intinde bratele Odris si primeste Darul meu!
Batrana Luptatoare se supune si isi intinde bratele cu palmele catre Soare. Din pieptul si din bratele Mamei izvodeste o Lumina Alb-Argintie-Aurie ce ia forma unui Falx de Lumina in palmele Batranei Odris. Este cel mai inalt In-Semn de Recunostinta pe care Mama il poate darui unui pamantean. Cu mult mai mult insa poate darui Inima ei.
- Odris, iti daruiesc Falxul de Lumina pentru a aduce cu el alinare tuturor suferintelor omenesti. El nu este pentru a ucide ci pentru a tamadui. Cu el poti indeparta orice rau ascuns in trupul omului fara a-l vatama in vreun fel. Cu el poti alunga toate umbrele ascunse in lumea noastra ce pricinuiesc atat de multa suferinta. Nicio putere umbrita, oricat de puternica ar putea parea, nu se poate ridica impotriva acestui Falx si a celui ce il poarta iar tu, Draga Odris esti cea mai vrednica sa il porti. Primeste-l in mainile si in Inima ta!
- Iti multumesc Zeita Ro.
Celelalte Fecioare Luptatoare au coborat genunchiul stang in pamant si privesc cu Iubire cum Mama si Odris se imbratiseaza. Eu si Zalmaxi coboram si noi genunchiul in pamant si ceilalti ne urmeaza. Aceasta Fiinta Desavarsita care ne-a daruit atat de mult, este atat de aproape Inimilor noastre incat uneori o simtim ca si cum ar fi in preajma. Mama ne-a aratat Acum, cat de inaltator este sa ne cinstim si sa ne respectam Fratii si Surorile. Este o invatatura pe care nu o voi uita niciodata. Recunostinta este o traire atat de profunda incat atunci cand o dobandesti iti lumineaza Fiinta, iti lumineaza intreaga Viata si aduce Bucurie celor carora le-o daruiesti. Mama ne invata in fapt, Acum, un lucru ce exista in fiecare dintre noi dar pe care prea adesea il uitam: cu cat vom fi mai recunoascatoare si mai recunoscatori celor pe care ii intalnim pe Calea Vietii cu atat vom dobandi o si mai mare intelegere a Recunostintei si cu atat vom putea darui si mai multa Recunostinta din nesecatul Izvor al Inimii. Ii multumesc in Inima Mamei si ea isi intoarce privirea catre mine. Cu siguranta ca a simtit unduirea ce a pornit din Inima mea.

Odris este coplesita de emotie si este prima data cand o vad astfel. Falxul de Lumina s-a retras in locul cel mai de Taina al Inimii ei. Este Acum o particica din Fiinta sa. Îl poate folosi doar manifestandu-si Intentia si Falxul ii va aparea in maini. Ne priveste pe toti cu drag si e limpede ca nu stie ce sa faca sau sa rosteasca asa ca ma ridic si ma apropii de ea.
- Draga Odris, iti multumesc. Ai facut dintr-o Printesa mofturoasa, o Luptatoare Neinfricata. Privesc aceste Fecioare Dace si imi amintesc cu drag de cei doi ani petrecuti in indrumarea ta. Te chem sa-mi fii alaturi ca Sfetnic Intelept atunci cand voi fi Regina Sfintei Dacii. Primesti?
- Primesc si-ti multumesc, copila draga.
Matusa mea draga se apropie de noi.
- E timpul sa pornim.
Ne luam bun ramas de la Batrana Odris si incalecam. Soarele a coborat dincolo de culmile dealurilor si frigul a devenit patrunzator. Vom inopta la adapostul padurii, vom inalta foc si vom manca ce a mai ramas prin desagi iar dimineata vom porni mai departe catre Plai de Rai. Caii merg unul in spatele celuilalt prin zapada care a inceput sa scârţâie sub copite. Noaptea cobora repede in padurea de fagi. Zeita Bendis deschide o ferestruica intr-un nor si ne lumineaza poteca. Totul este nemiscat in jur, parca dincolo de puterile timpului.

Dupa un timp, Mama ne face semn ca am ajuns la locul potrivit pentru innoptare. Descalecam si in cateva clipe Zalmaxi aprinde focul. Privind-o imi amintesc de acea noapte cumplita oranduita noua de Odris. Zalmaxi ma priveste zambind si stiu ca a primit gandul meu. Aproape in acelasi timp ducem amandoua mainile catre ceafa, radem cu Bucurie si prindem in palme şnururile impletite in cele trei culori atat de dragi noua.
- Zalmaxi, hai sa ocrotim acest loc cu o Piramida de Lumina!
- Invata-ma, prietena draga!
- E ca un joc. Uite, asezam aici pe zapada acest mic Cristal de stanca. Acum, Intentia noastra este de a ocroti acest loc, Fiintele dragi de langa noi, caii, cu Puterea unei Piramide de Lumina. Intentia noastra este o Putere ce nu poate fi ingradita de nicio alta Putere. Domnul Zeu a daruit-o fiecareia dintre noi. Nici nu stim ce Puteri salasluiesc in Fiinta noastra pana nu suntem indrumati de catre Intelepti sa privim in profunzimile Inimii si sa cercetam cu luare aminte, cu rabdare si intelegere Salasul Zeului**. Cristalul este si el o Fiinta si o Poarta in acelasi timp catre Tainele si Puterile Uni-Versului. Daca Intentia noastra este in Deplina Armonie cu Firea Inconjuratoare si cu celelalte Fiinte, Cristalul va inmulti prin Puterea sa Puterea Intentiei noastre si va deschide o Poarta prin care o va darui Uni-Versului. Iar Intregul va transmuta Puterea Intentiei primita intr-o Piramida Ocrotitoare de Lumina asa cum am creat-o in Inimile noastre. Te prinzi in joc?
- Cu drag incerc sa cresc in Inima o Piramida de Lumina si-apoi s-o daruiesc acestui minunat cristal.
Îi prind mainile intr-ale mele si inchidem ochii. O simt pe Zalmaxi cu mult mai puternica in Inima decat mi-as fi putut inchipui. Este cu adevarat o Fiinta Luminoasa ce tocmai a inceput sa paseasca pe Calea Desavarsirii. Stiu ca ii voi darui tot ce eu am primit si stiu ca alaturi de matusa mea draga, de Olma, de Dokanus, de parintele meu si de Mama, de Inteleptii si Kapnobataii Daciei noastre dragi se va desavarsi. Stiu ca vom pasi impreuna in Lumina. Simt acea Unda de Lumina din Inima cum coboara in Cristal, cum se ridica cu Puteri inmiite catre Înalt si cum coboara inapoi pe pamant. In jurul nostru Lumina se condenseaza in forma de Piramida Ocrotitoare. Deschidem ochii si citesc pe chipul prietenei mele Bucuria. Zalmaxi ma priveste cu drag si ma imbratiseaza. Mama priveste aparent uimita in jur si se intoarce catre noi:
- Iubitele mele copile, Piramida voastra, asemenea voua si Cristalului de stanca, este curata si stralucitoare dar dincolo de ea mai vad ceva…
Privim intens in jur si vad cu ochii trupului de asta data, ca Piramida noastra este asezata perfect intr-un Cub de Lumina si acesta la randu-i intr-o Sfera si mai luminoasa iar Sfera este Miezul de Lumina al unei aurii Stele Celeste.
- O, Mama… tu ai creat aceste forme ale Armoniei si Iubirii pentru noi…
- Noi toti, pentru ca voi sa intelegeti pe deplin. Noi nu am intentionat sa condensam vreo forma anume. Intentia a fost ca voi sa intelegeti. Doar atat. Intregul a ales aceste forme pentru voi si vi le-a daruit. Iar daca Uni-Versul le-a ales inseamna ca sunt cele potrivite. In jurul nostru Totul este Armonie. Divina Armonie.
- Mama, ochii trupului meu nu pot vedea ce ati creat mai sus de Steaua Celesta. Ce este acea forma mai inalta?
- De iti intorci privirea catre propriul piept, o vei afla in cel mai Sacru loc, in Inima ta.
- Este un nesfarsit vartej ce naste Tot ce ESTE. Este asemenea cu cele de pe Cer in care mii si mii de Stele se rotesc. Este asemenea unei valtori de ape si a vartejului creat de vant ce naste si ridica ţarâna catre cer. Acest vartej e pretutindeni, in tot ce Domnul Zeu ne-a daruit.
- Si deopotriva este in fiecare particica a Fiintei tale.
Zalmaxi se ridica si priveste fascinata cusatura frumoasa de pe cojocul meu din blana de oaie.
- Diana, Vartejul de Putere al Tatalui Ceresc este cusut aici pe maneci si pe piepti. Si uite si manerul falxului poarta acest mirific semn. Si daca ochii ii inchid, il vad pe oalele de lut, pe blide, pe chiupuri si pe lingurile de lemn. Acest In-Semn*** Ceresc la fel ca toate celelalte semne pe care nici nu le-am vazut cu Inima pana Acum poarta o Taina. Va rog, prieteni dragi sa ma-drumati sa deslusesc aceste Taine.

*Neamul Lupilor – Agatârşii;
**Salasul Zeului – Salasul Scanteii Divine;
***In-Semn – ne indruma sa cautam si sa cercetam Puterea salasluitoare in simboluri.

****

Sa ucizi Mediul Inconjuratori cu subtante chimice este o crima cu premeditare impotriva Pamantului. Sa imbolnavesti oamenii otravindu-le apa si solul fertil din belsugul caruia se hranesc este o crima cu premeditare impotriva unui neam, a urmasilor acelui neam si a umanitatii. Sa sustii un astfel de Proiect Criminal este tradare de tara, de neam si de Pamant.

Priviti ce s-a intamplat in Honduras si Guatemala, priviti acei oameni, acei copilasi cu infioratoare boli de piele aparute ca urmare o otravirii apei si solului cu cianuri asa cum aceiasi companie vrea sa faca si in Romania! Daca va inchipuiti ca un singur coltisor al Romaniei va ramane neafectat de poluarea ucigatoare va inselati. Amintiti-va ce s-a intamplat la Baia Mare cu putini ani in urma cand raurile erau pline de pesti morti si apele erau otravite! Oamenii din Honduras si Guatemala au spus STOP si compania a trebuit sa-si ia otravurile si sa plece la ea acasa. Asa ca STOP & Go Home!

Dupa ce ce compania se va retrage din Romania banii catigati de tara noastra nu vor ajunge nici pe departe pentru intretinerea lacului cu cianuri si nici a refacerii mediului. Despre oamenii dezradacinati si probabil imbolnaviti doar Dumnezeu va avea grija. Si pentru ce sa le dam Aurul Dacilor, aurul nostru, unor straini? Au furat toti destul din Muntii Apuseni in ultimii doua mii de ani, toti cei care ne-au calcat tara.

Dezvoltare durabila nu inseamna otravirea pamantului si a oamenilor. Daca nu vom opri acest Proiect Criminal vom fi mai saraci si mai bolnavi decat Acum. Priviti cu atentie filmele si veti intelege. Cine va beneficia? Evident, cei care vor talhari Aurul Dacic. Si-atunci pentru ce sa-i lasam sa ne talhareasca?

Cat Aur Dacic s-a furat din Muntii Apuseni in ultimele doua milenii?

- Intre anii 106 si 271, in cei 165 de ani de ocupatie barbara a 14% din teritoriul Sfintei Dacii,hoardele de salbatici numiti mercenari conduse de comandanti trimisi de Imparatii Romei, au talharit din Muntii Apuseni 1.800.000 Kg de Aur Dacic;
- In Evul Intunecat (271- 1330) au mai fost talhariti inca 1.000.000 Kg de Aur Dacic;
- Intre 1330 – 1918, Imperiul Habsburgic a talharit 2.400.000 Kg de Aur Dacic;
- Intre 1948 – 1953, Imperiul Sovietic a carat in Rusia 2.000 Kg de Aur Dacic;
- Comunistii autohtoni au scos si ei din Muntii Apuseni 21.000 Kg de Aur Dacic iar dupa 1989 aceiasi comunisti altfel vopsiti au mai extras 7.000 Kg din Aurul Dacilor.

Concluzia: in doua mii de ani s-au furat 6.000.000 – 6.500.000 Kg de Aur lasat noua mostenire de Stra-Mosii Daci pentru a trai in Belsug si Bucurie, noi si urmasii urmasilor nostri.

Sa ne alaturam acestor oameni curajosi, adevarati Daci din Rosia Montana si sa punem punct si acestei tentative de talharire a Romanilor si Romaniei si de distrugere a Firii Inconjuratoare.

Romania este a Romanilor!
Jos labele de pe Aurul Dacilor! Jos labele de pe Aurul Romaniei!

Varul Hidraulic se obtine prin arderea calcarelor marnoase la o temperatura sub cea necesara procesului de clincherizare. Materia prima folosita pentru fabricarea Varului Hidraulic trebuie sa contina aproximativ 8 – 20% materii argiloase. In prezenta apei, Varul Hidraulic se stinge in intregime sau partial. Partea stinsa a Varului (Varul Macinat) se amesteca cu o cantitate suficienta de apa pentru a forma o pasta. Varul Hidraulic incepe sa se intareasca la aer, continuand sa se intareasca si in apa. Prin aceasta calitate el se deosebeste de Varul Aerian. In esenta, fabricarea Varului Hidraulic, consta ardere si in macinare sau in stingerea in praf. Varul arde in cuptoare la o temperatura de ccca. 900-1000 oC.

In timpul arderilor calcarelor marnoase, are loc nu numai disocierea carbonatului de calciu ci si combinarea chimica a unei parti din oxidul de calciu cu silicea si alumina din argila. Datorita acestui fapt, se formeaza silicati si si aluminati de calciu care au proprietatea de a se intari in apa. Pentru accelerarea prizei si a intaririi Varului Hidraulic, este indicat ca acesta sa se transporte la punctul de lucru sub forma de Filer de Var Nestins macinat la fabrica si sa fie folosit fara o stingere prealabila. Daca Varul se stinge pe santier, este bine sa se foloseasca masini pentru stingerea si macinarea simultana a Varului iar pasta rezultata trebuie folosita repede. Daca este depozitata mai mult de 24 ore exista riscul de a intra in priza si a deveni astfel imposibil de utilizat.

Greutatea specifica aparenta a Varului Hidraulic in stare afanata este de 500-8oo kg/mc. Varul Stins poate sa contina maximum 15% din greutate granule nestinse. Varul macinat trebuie sa aiba drept finete maximum 15% rest pe sita cu ochiuri de 0,0085 mm. Varul Hidraulic trebuie sa prezinte constanta volumului pe turte. In cazul depozitarii in apa, turtele nu trebuie sa aiba fisuri sau sa se deformeze.

Mortarele cu Var Hidraulic nu trebuiesc introduse imediat dupa executare in apa deoarece ele pot fi spalate de apa si isi pierd rezistenta. Trebuiesc tinute 1-3 saptamani la aer pentru intarire. Dupa aceasta perioada pot fi introduse in apa. In functie de viteza de intarire si de rezistenta, Varul Hidraulic se imparte in doua grupe: Var Slab Hidraulic si Var Puternic Hidraulic.

Rezistenta Varului Slab Hidraulic la compresiune se incearca pe probe in forma de cuburi pe care le poate furniza orice laborator de incercari autorizat. Probele se executa din mortar plastic de Var cu nisip normal cu dozajul de 1 : 3 in greutate. Probele de Var Hidraulic se tin in aer 21 de zile iar probele de Var Puternic Hidraulic, 7 zile dupa care se introduc in apa – in imersie.

Rezistenta la compresiune a Varului Slab Hidraulic trebuie sa fie de 5-10 kg/cm2 iar a Varului Puternic Hidraulic de 25-50 kg/cm2 sau chiar mai mare. Aceasta rezistenta este mai mare decat cea a Varului Aerian insa este mult mai mica decat cea a cimentului.

Varul Hidraulic se foloseste la prepararea mortarelor de zidarie si de tencuiala. Se mai poate folosi, in locul mortarelor slabe de ciment, la executarea fundatiilor din piatra bruta. Inafara de aceasta, Varul Hidraulic de calitate superioara se foloseste pentru obtinerea betoanelor de marci joase si a blocurilor de beton cu zgura. In cazul executarii fundatiilor in locuri umede, pe parcursul primelor 7-14 zile de la punerea in opera, Varul Hidraulic trebuie protejat contra actiunii directe a apei.

„OOOOOMMMM…. OOOOOMMMM…. OOOOOMMMM….”

Samanta Vietii trimite catre Pamantul Sfant al Daciei zeci de mii de luminoase Flori ale Vietii ce au menirea de a ocroti si pastra tot ce este Sfant si plin de Iubire in fiecare coltisor, in fiecare Fiinta. Pastram Puterea Intentiei pana ce simtim si vedem in Inima ca deasupra Sfintei Dacii s-a format o luminoasa Bolta Celesta din milioane de Flori ale Vietii. Stim in Inimile noastre ca nimeni si nimic nu va putea vreodata secatui de Lumina si Putere aceasta Bolta Celesta, ca va fi Aici mereu si ca va ocroti acest pamant in timpurile umbrite ce vor veni. Aproape ca vom disparea cu totul si cand vrajmasii veniti din toate partile vor crede ca suntem infranti, ca nu mai existam, cand se vor repezi ca fiarele flamande asupra Daciei Sfinte, cand vor incerca sa fure amintirea acestui neam coborator din Zeii Inaltati din Alcyone, cand vor incerca sa ne talhareasca Darurile Pamantului, cand ne vor sterge hotarele Stra-Mosesti, cand vor face tot ce le sta in putinta sa stearga Sfanta Dacie din memoria oamenilor folosindu-se de regi tradatori de neam si de pamant si de falsi intelepti, de intunecati sfatuitori pripasiti prin palatele lor clocotitoare de ura, atunci vom renaste cu si mai multa Iubire in Inimi, cu si mai multa vigoare in brate si vom cobori din Nevazut Dacia Celesta, mai stralucitoare si mai bogata cum nu a fost vreodata. Cei intunecati vor cauta atunci gauri de sarpe sa se ascunda dar nu vor gasi pentru ca Pamantul Daciei Celeste se va inchide inaintea lor iar cei ce nu vor putea suporta Lumina Iubirii noastre vor arde asemenea paielor cuprinse de flacari. Nu noi le vom lua viata ci ei si-o vor da Focului pentru a sterge Semnul cu care si-au otravit Fiinta. Aceasta este Intentia pe care o daruim Altarului, acesta este Intensul Plin pe care-L traim in Fiinta. Ramanem in Liniste. Bolta Celesta straluceste deasupra Sfintei Dacii asemenea unei Fiinte Nemaivazute. Este Vie, este Iubire Pura, este Voia Tatalui Ceresc manifestata in Lumina, este Izvorul Celest din care primim Intelepciune. Ne retragem din jurul Mesei Altarului si ne intoarcem catre Tronul de piatra. Zamolxe sta in picioare, Drept si Semet asemenea Muntilor cei Batrani. Alaturi, Marele Lup Alb. Ne privesc cu Iubire si ne incuviinteaza Darul pe care L-am adus in Inimile noastre.

- Ati implinit Voia Creatorului. Fiecare stiti acum in Inima voastra ce va fi sa fie. Multi vor veni pe acest Pamant In-Cuvantat si Bine-Cuvantat al Stra-Mosiilor nostri Ra-Mani******, atrasi de bogatiile lui si de Intelepciunea pastrata in Fiintele de Lumina. Cu foarte putin timp inainte ca Mama Pamant sa primeasca Lumina Miezului Auriu, Dacia noastra Draga va fi vanduta strainilor bucata cu bucata si va fi ciopartita pentru a i se sterge urma si a putea fi talharit si ultimul petec de pamant si saracit si ultimul Dac. Pana si pamantul roditor al gradinilor va fi urcat in mii de care uriase si dus sa imbogateasca pamantul sterp al vrajmasilor Luminii. Dacii nu vor mai cunoaste ce sunt si pana si limba mamei lor o vor dispretui si in cele din urma o vor uita. Vor fi orbiti de lucruri de nimic din afara Fiintei lor asemenea copiiilor ce uita de ei insisi atrasi fiind de stralucirea margelelor colorate din sticla cu care se joaca. Isi vor nega si uita Stra-Mosii si Datinile. Vor vorbi limba seaca de Iubire a vrajmasului Daciei si ii vor pretui obiceiurile lipsite de Dragul ce izvoraste din Intensul Plin al Fiintei. Talharii Daciei vor fi aratati lumii ca fiind binevoitori si plini de intelepciune, ca fiind salvatori de neam si iubitori de pamant iar putinii Intelepti Daci aflati in trup in acel timp vor fi batjocoriti, defaimati si aratati ca fiind oameni aflati in suferinta mintii. Doar cei truditori in Lumina aflati in nestiutele vagauni ale muntilor vor putea lucra in pace in Voia Creatorului. Pe acestia vrajmasul nu-i va putea afla pentru ca vor fi ocrotiti de Vãlul Luminii. Va fi ultima zvarcolire a rãului. Dacia va fi cuprinsa de suferinta dar cei ce cunoasc Adevarul vor trudi cu rabdare in Nevazut si vor cobori in trup deodata cu Dacia Celesta in Clipa Sfanta cand Raza Curata a Miezului Auriu va lumina Pamantul Mama. In acea clipa, tot ce nu fiinteaza pe Frecventa Iubirii va arde in Lumina iar Pamantul se va scutura de rãu ca de o haina putreda. Atunci, Eu Insumi voi cobori iarasi printre oameni si voi trai impreuna cu ei si ii voi indruma intru Desavarsire. Si la fel veti face si voi intru implinirea Voii Creatorului nostru. Fiti Drepti si Neclintiti in Implinirea Voiei Domnului Zeu si slujiti cu toata Fiinta voastra Sfanta Dacie. Domnul Zeu ESTE Intregul Nesfarsit pe care il slavim si caruia ii multumim pentru Viata, pentru Adevar, pentru Iubire.

Zalmaxi ne priveste intr-un fel pe care nu l-am cunoscut pana Acum. Ochii ii sunt Izvoare de Iubire si Lumina. Trupul ii tremura si nu poate rosti niciun cuvant. Simt in Inima ca s-a petrecut un Miracol.
- Zalmaxi, sora draga…
O imbratisez si ii simt tremurul trupului si Vibratia Inaltata a Inimii.
- Muntele a devenit dintr-odata atat de luminos incat am putut vedea si auzi totul. Muntele vibra si cu fiecare clipa Unda de Drag era tot mai puternica. V-am vazut cum impliniti Voia Domnului Zeu si ceva in Fiinta mea s-a schimbat pentru totdeauna. Voi fi de Aici inainte alaturi tine pentru totdeauna si bratul meu te va ocroti iar Inima mea iti va fi Izvor de Iubire. Primesti?
Imi arata bratele pe care au aparut Bratari de Aur la fel cu cele pe care le-am primit si eu mai demult din Necuprins, cand am pasit pe prima treapta a Intelepciunii.
- O, surioara draga, esti o adevarata Fecioara Daca. Stiam ca vei ramane cu mine, este scris in stele si in piatra. In miile de vieti pe care le-am petrecut impreuna. Iti multumesc pentru alegerea ta.
Zalmaxi ma cuprinde cu bratele ei puternice si mastrange la piept.

Iesim din munte si Mama ii multumeste. Stanca se inchide pentru inca aproape doua mii de ani de aici inainte. Atingem piatra muntelui cu palmele si ceva din Fiinta noastra reverbereaza in piatra schimbandu-i pentru totdeauna Frecventa. La iesirea din Strâmtura Ordâncuşii suntem intampinati de Luptatorii Daci aflati pe stanci. Ne petrec cu privirea pana ne departam. Au coborat genunchiul drept in pamant in semn de Pretuire. Ii privim cu Respect. Cei mai multi dintre ei isi vor da Viata in luptele aprige ce vor urma pana ce Dacia Sfanta va fi curatata de legionarii ce o talharesc. Niciun loc Sfant cum este Altarul Ostarei din Strâmtura Ordâncuşii nu va fi nici macar cunoscut de vrajmasii de azi si de cei ce ne vor calca hotarele in viitor. Luptatorii daci si sfintele Zane le vor ocroti din Vazut si din Nevazut. Le multumim in Inima acestor Luptatori fara seaman de viteji si pornim catre casa. Zalmaxi este la dreapta mea. Este tacuta. Priveste in zare si ii simt Inima scaldata in Bucurie. Ii trimit din Inima o Raza de Iubire si pe chip ii apare un zambet. A prins Firul de Lumina si il pastreaza in Inima. Ma priveste incaodata cu drag si da pinteni calului. Porneste in galop prin zapada proaspata si traiesc intens Bucuria ei. Este una cu calul, cu galopul, cu zapada. Imaginea aceasta o voi pastra mereu in Inima, o Fecioara Daca ce calareste pe dealuri cuprinsa de Bucurie. Este o luptatoare desavarsita si in acelasi timp o fiinta plina de gratie. Raza de soare prinde jocul si porneste intr-un galop nebunesc. Ceilalti ne urmeaza. Suntem o ceata de Daci Fericiti ca putem implini Voia Tatalui nostru Ceresc. Ne bucuram de goana cailor, de aerul rece si pur al inaltimilor, de libertatea deplina a intinsului.

Ne intoarcem prin locul numit Caprioara, un alt loc Bine-Cuvantat de Zeul Soare, pentru a-i aduce un Dar de Multumire Cioplitorului Dringistas, cel ce impreuna cu cei alesi ucenici cioplesc tabletele patrate pe care se pastreaza amintirea neamului Dacilor si ale Stra-Mosilor Ra-Mani. Tabletele au latura de un cot si sunt groase de patru degete. Pe fiecare tableta de piatra se afla doua scrieri suprapuse. Una se citeste de la stanga spre dreapta si de sus in jos iar cea de a doua, se citeste de la dreapta spre stanga si de jos in sus. In prima scriere sunt pastrate cele obisnuite legate de viata cea de toate zilele, de Regate si Regi, de razboaiele purtate, de zilele cu semnificatii aparte de peste an iar in cea de a doua sunt pastrate Tainele Ra-Manilor si ale Dacilor. In mijlocul fiecarei tablete se afla un Semn Sacru ce este cheia citirii celei de a doua scrieri. In acest fel se pastreaza Taine ce pot fi aflate doar de cei care cunosc Tainele Semnelor Sacre. Dringistas si ai sai ucenici le cioplesc cu rabdare si daruire si le aseaza cu mare grija in locuri neumblate, prin grote si sub albiile paraielor de munte. Cand vor fi aflate de cei ce vor vietui pe aceste plaiuri peste mai bine de doua mii de ani vor fi izvor de Cunoastere si Intelepciune si dovada cu neputinta de tagaduit despre Intelepciunea acestor timpuri. Descalecam in fata colibelor de la Caprioara si ii salutam pe Cioplitorului Dringistas si pe ucenici:

- Lumina Inimii sa te indrume in tot ce faci Cioplitorule! Ucenicii tai sa sporeasca in Intelepciune si pricepere, sa duca mai departe mestesugul tau si sa te urmeze in Adevar!
- Lumina sa va fie intreaga Viata! Cu Lumina ati venit in asezarea noastra, fiti oaspetii nostri!
- Iti multumim Dringistas. Am venit sa iti aducem Recunostinta noastra si sa te rugam sa pastrezi cuvintele ce vi le voi impartasi in piatra pentru a fi folositoare celor ce vor fi in trup in clipa in care Mama Pamant se va invesmanta in Lumina Miezului Auriu.
- Zeita Ro, rosteste Cuvintele si ele vor ramane pentru totdeauna in Inimile noastre. Le vom ciopli in piatra si le vom da muntelui in pastrare.

- YO, Rodnika, Zeita a Pamantului Mama si a Pamantului Lykayo, prin Puterea In-Cuvantarii Adevarului daruita mie de Marele Zamolxe va indrum pe voi, cei ce va veti afla in trup in ultimul an al vechiului Pamant sa urmati Lumina! Sa struniti toate trairile, gandurile, cuvintele si faptele ce nu sunt in Deplina Armonie cu Divinul! Coborati in Profundul Inimii voastre si invesmantati in Lumina Domnului Zeu aratati-va ochilor mintii voastre adevarata voastra Fiinta. Nu lasati jocul mintii sa va tulbure Linistea Inimii. Nu luati in seama nimic din cele ce vin catre voi de nu sunt invesmantate doar in Lumina, orice ar fi acele ganduri, cuvinte, trairi, fapte. Luati aminte la cei ce doar se prefac a fi invesmantati in Lumina si departati-va degraba fara a nutri nimic umbrit fata de ei. Nu va lasati mintea sa intre in jocul umbrit al celor ce va indeamna sa dobanditi lucruri de nimic si va daruiesc mincinoase puteri in schimbul uitarii de Sine, in schimbul uitarii a ceea ce sunteti in Adevar, Fiinte de Lumina asemeni Creatorului a Tot ce ESTE. Lasati Inimile voastre sa fie Izvoare de Iubire Neigradita precum au fost create de Domnul Zeu. Fiintati asa cum sunteti si primiti in Inimi Intelepciunea Minunatiei a ceea ce sunteti, asa cum sunteti in fiecare clipa daruita voua de Tatal Ceresc. Sunteti Fiice si Fii de Zei si intr-o Luminoasa Zi veti fi Zeite si Zei dupa ce veti fi strabatut Calea Desavarsirii. Nu va lasati amagiti de cei ce par a fi dobandit puteri asupra semenilor si Pamantului. Domnul Zeu nu a dat nimanui Putere asupra unei alte Fiinte. Acele mincinoase puteri sunt doar nascociri ale mintilor flamande de puteri inexistente in Adevar pe care nicicum nu le pot crea si cu atat mai putin dobandi. Sunteti Zeite si Zei nascuti Liberi prin Puterea Iubirii Creatorului nostru si asa veti fi in tot timpul si dincolo de timp. Daruiti Iubire! Suntem ceea ce daruim nu ceea ce socoteste mintea noastra ca suntem. Daruiti Iubire in toate imprejurarile Vietii si nu asteptati nimic in schimb. Cand asteptati sa primiti ceva, orice, in schimbul Darului vostru, acel Dar nu este Neingradit, nu este Dar de Iubire ci doar un simplu si lipsit de Bucurie negoţ cu cei catre care indreptati atentia voastra. Cand daruiti Iubire Neingradita sunteti Izvor de Iubire si primiti din Infinit si mai multa Iubire. Intreaga voastra Viata este ceea ce daruiti. Viata voastra este ridicata din Darurile pe care voi le impartasiti celorlalti. Nu exista nimic mai de pret decat ceea ce puteti si daruiti cu toata Fiinta voastra. Voi puteti darui doar ceea ce sunteti. Inteleptul spune: Darul esti Tu. Tu, Omul. Cu cat se va apropia mai mult clipa naterii Noului Pamant cu atat va fi mai mult rãu pe Pamant si cu atat mai multa Iubire va indrum sa daruiti. Numai daruind Iubire Neingradita nu veti fi atinsi de rãu si veti putea pasi deodata cu Maica Pamant in Lumina. Pasiti increzatori in Lumina. Urcati Muntele Desavarsirii oricat de greu vi s-ar putea parea. Viata poate fi uneori diferita de ceea ce va doriti, vi se va parea uneori ca Tatal Ceresc si-a intors privirea de la voi, veti trai experiente de care nici nu veti dori sa va amintiti. Pastrati in Inima voastra ca toate cate va sunt date sunt doar spre folosul vostru, doar pentru a dobandi mai multa Intelepciune si a va apropia clipa Desavarsirii. Nimic nu este lasat la voia intamplarii de catre Creatorul a Tot ce ESTE. Nimic nu este lipsit de Iubirea Sa Desavarsita. Nimic nu este fara stiinta Sa. Multumiti Intens pentru tot ceea ce primiti pentru ca totul, absolut Totul este Dar Divin. Fiintati in Plinatatea Inimii in fiecare clipa a Vietii voastre. Fiintati in Iubire. Aveti incredere in Creatorul nostru, aveti incredere in voi insiva ca Fii si Fiice ale Domnului Zeu. Suntem impreuna pe Calea Desavarsirii si vom fi mereu impreuna in Fiinta Tatalui Ceresc. In Clipa Bine-Cuvantata a Nasterii Noului Pamant, Zeii si Zeitele vor cobori din Nevazut. Voi, cei ce va veti fi nascut atunci, sunteti cei alesi sa recladiti Pamantul Mama in Frecventa Iubirii. Aveti cea mai Nobila Menire din cate se pot afla pe Calea Desavarsirii. Urmati-va Regina si pe domnul zeu si nu va veti putea abate de la calea luminii si a Iubirii! Acesta este Cuvantul meu pentru voi. Pastrati-l in Inimile voastre intru folosinta.

- Iti multumim Zeita Ro! Muntele va primi in piatra cuvintele tale de folosinta.
- Ramai cu bine Cioplitorule. Fie-ti Lumina!

****
*Strâmtura Ordâncuşii – Cheile Ordâncuşii.
**Una din cele mai bine de saptezeci de pesteri aflate in versantii Cheilor Ordâncuşii.
***Loukentioi si Lucenses – triburi cu nume de Lupi Nemuritori.
****Dispozitiv Radionic.
*****Cap-Ra – Semnul Fiintei Solare / Omul Solar / Omul Desavarsit – acest simbol s-a pastrat in toponimiile de azi: Varful Capra, Saua Caprei, Muntele Capra, Culmea Cãprãreaţa.
******Ra-Man – Om Solar. In sintagma Ra-Man isi afla originea cuvantul Rumân si Rumânia – Nicio legatura cu cuvantul Roma!

Cheile Ordâncuşii

Facliile Luptatorilor si Fecioarelor, focurile aprinse pe dealuri, privirea argintie a Zeitei Bendis deschid in crucea noptii o magica poarta catre Inimile noastre, catre Nemarginit. Din stanca muntilor izvorasc Lumini Celeste. Ne privim cu drag. Sunt cateva mii de Daci veniti de pe tot intinsul acestui pamant primitor sa fie alaturi de mine in aceasta clipa regala a primirii Tiarei Noptii. Fiintez intr-un timp de Drag in Lumina Divina. Fiintez in Inima, in plinatatea Intregului, in Trupul Firii. Ii privesc cu Iubire si le multumesc in Inima. Cu adevarat suntem cu totii o Fiinta. Suntem Una. Nu pot spune o singura Fiinta pentru ca nu este singura ci Nemarginita. Intensitatea Luminii dinlauntrul nostru creste dincolo de locul pe care il putem intelege. E liniste, e pace de suflet si de minte, este doar respiratia Mamei Pamant deodata cu a noastra. Nu stiu a aduna in cuvinte Intensul Plin pe care-l simt. Inspirul este Lumina, revarsarea este Iubire. Inspiram Divinul, revarsam Creatia fiintand deodata cu Ea. Suntem deodata cu Tatal Ceresc, cu Domnul Zeu. Emotia acestei clipe se structureaza in pietrele Sanctuarului de la Sarmisegetuza si vor putea fi retraite de fiecare Dac ce va poposi Aici si va fiinta macar si pentru cateva clipe doar in Iubire. Si chiar de pietrele zidurilor vor disparea pana la ultima, emotia va dainui in Trupul Mamei Pamant.
Puiul de lup se agata iarasi de vesmantul meu si scanceste. Il iau la piept si scancetul dispare ca prin farmec. Lupoaica ma priveste si imi cere iertare in Inima. Ii soptesc cu Iubire sa-mi aduca puiul deindata ce il va intarca, sa-mi fie alaturi toata viata. El m-a ales pe mine si nu-l pot indeparta. Puiul de lup adoarme linistit. Ii daruiesc un gand de drag. Poate ca este ultima lui viata de lup si Inima lui simte asta, poate ca se va naste apoi om. Poate ii voi fi mama. Cine poate sti…? Sunt o Printesa Daca sub Razele Bine-Cuvantate ale Zeitei Bendis, invesmantata in alb, cu Tiara Noptii pe crestet si cu un pui de lup la piept. Zambesc la gandul ca aceasta imagine va dainui in piatra muntilor dea pururi, ca va dainui ca insemn al Fecioarei Dace, al Regalitatii fiecarei Femei Dace ce fiinteaza in Armonie cu Firea Inconjuratoare, cu toate Vietuitoarele salasluitoare la Pieptul Mamei Pamant, un insemn al Femeii Mama, al Pamaentei*. Fiecare Fecioara Daca, fiecare femeie, fiecare mama are in Nevazutul Fiintei ei o Tiara, un insemn al regalitatii neamului nostru. Doar de ea depinde daca se va Bine-Cuvanta cu Puterea acestui insemn, daca va aduce in viata ei propria-i regalitate. Nimeni nu iti poate darui aceasta Putere salasluitoare in tine. Doar Tu poti ajunge la ea, doar Tu o poti intelege si o poti dobandi. Aceasta este Frumusetea si Intelepciunea Creatiei. Totul iti este daruit. Ridica-Te si bucura-te de toate Darurile cu care Creatorul ti-a innobilat Fiinta!

Privesc din vazduh Valea Regilor Daci luminata de torte si focuri. Este serpuitoare asemenea unui Dragon de Foc. Oamenii se bucura cu toata Fiinta lor. Simt ca au un Rost in Creatia Domnului Zeu, simt Bine-Cuvantarea primita deodata cu mine din Inaltul Cerurilor. Focurile se vad pe malurile apelor Gradistei si ale Anineşului si mai sus, pe apele Văii Gârbăvii și ale Văii Mici. Focuri intinse se zaresc si pe malurile Vaii Godeanului si ale Vaii Albe apoi in departare pe malurile Feieragului si ale Vaii Vinţii. Dragonul de Foc si Dragonul Apelor din munti isi impletesc trupurile asemenea celor doi Dragoni de pe Toiagul Zeului Zamolxe. Moşul nostru deschide Portile Cerului si primele Raze ale Diminetii prind a lumina varfurile brazilor. Paseste apoi in stanca muntelui in apropierea Templului Fetelor Albe. Oamenii isi intorc privirea catre Soare Rasare si multumesc Zeului Luminii. Noi pornim catre Plai de Rai insotite de de Inelul de Foc al Sfintelor Zane. Cei din satul nostru au aprins si ei focuri si torte si sarbatoresc. Pe toate dealurile din jur se vad luminile focurilor. In toata Dacia aceasta dimineata este intampinata cu focuri aprinse. Dupa a douzeci una zi a Lunii Undrea, ziua incepe iarasi sa creasca si pentru noi este clipa de Sarbatoare. Este nasterea Pruncului de Lumina a Noului An. Se spune ca daca aceste zile sunt geroase, roadele verii si toamnei viitoare vor fi bogate.
Intram in casa. Mama, matusa mea draga si Olma ma imbratiseaza. Zalmaxi este atat de emotionata incat nu poate rosti niciun cuvant. Ma tine strans de maini si sta lipita de mine. Imi este tare draga.
- Multumesc, Diana.
- Ramai cu mine Zalmaxi, ramai prietena draga…
- Stii ca nu pot.
- Stiu, ma iarta.
Sunt coplesita de toata Bucuria pe care am trait-o in Sanctuar. Ma asez pe lavita si privesc bunatatile aduse de cei dragi. N-am putere nici sa gust din prajiturelele ce imi plac atat de mult. Afara se aude zarva mare si Mama deschide larg usa. Sunt Colindatorii invesmantati in alb. Ma las purtata de cuvintele magice departe in timp, in vremea Stra-Mosilor nostri:

Ascultati Surori si Frati
Zoriori de ziuă

Ascultati si Luminati
Zoriori de ziuă

Că vă vin Colindători
Noaptea pân’ la cântători

Şi v-aduc pe Domnul Zeu
Să vă mântuie de rău

Domnul Zeu adevărat,
Soare-n Raze luminat

Şi vă spun să ne trăiţi
Întru mulţi ani fericiţi

Olma le daruieste Colindatorilor nuci, colacei, mere, prajiturele in cate o desaguta de lana pe care este tesuta Floarea Inimii in culorile Podului de Foc. Colindatorii ne multumesc si pleaca voiosi spre alte case sa vesteasca vremea Sarbatorii. Imi amintesc ca acum trei ani am fost la vremea Sarbatorilor de Iarna impreuna cu matusa mea draga in Templul Ursului** de la Şinca. Am ramas trei nopti in Templul cioplit in stanca acum mai bine de sapte mii de ani de Stra-Mosii nostri. Tot ei au ridicat Templul Alb al Insulei Sarpelui din Marea Cernita. Zamolxe coboara adesea in Templul Ursului si se arata in vis oamenilor veniti sa-si incredinteze dorintele Zeilor. Uneori se arata in Lumina Trupului Zeiesc, alteori ca simplu cioban invesmantat in blana sa de urs. Templul are doua Altare, unul inaltat Zeitei Ostara si celalt inaltat Zeului Gebeleizis. Este singurul Templu cu doua Altare. Puterile Zeitei si ale Zeului se unesc intr-o Stea Celesta din cel mai pur aur, aflata intre cele doua Altare asa cum cei doi Dragoni se unesc in Toiagul Inteleptului. Prin turnul inalt, cioplit in stanca, Lumina coboara in Steaua Celesta ce se roteste ametitor. Razele izvorate din Stea lumineaza intregul Templu in culorile Podului de Foc. Uneori Zamolxe isi arata oamenilor Trupul de Lumina in Steaua Celesta si ii indruma. Am coborat atunci in grotele din preajma Templului din care pornesc drumurile subpamantene catre Sarmisegetuza si catre Kogaion. Pe pamantul Sfintei Dacii, Templele, Sanctuarele, Altarele singuratice au fost ridicate, cioplite, asezate asemenea stelelor de pe cer. Dacia Sacra este o oglinda a Cerului noptii. La fel si drumurile subpamantene. Templul Ursului este cioplit in stanca pe linia ce uneste Kogaionul de Piramidele Astrologilor de la Guruieţi***. Kogaionul, Guruieţii si Cumidava**** formeaza un triunghi dreptunghic. Un alt triunghi este format de Cetatea Cumidava, Kogaion si Sarmisegetuza. Nimic nu este ridicat la intamplare ci dupa chibzuiala cercetand mai intai Puterile locului in care vrem sa inaltam de pilda un Altar sau o casa, Armonia formei a ceea ce voim a ridica si momentul ceresc in care pornim sa ridicam. Daruim aceasta Taina celor ce voiesc sa fiinteze in Armonie cu Divinul in Firea Inconjuratoare si nu putini sunt cei ce vin in Dacia pentru a deslusi aceste Taine si a le folosi apoi in regatele lor.
In sala mare a uneia dintre grote am aflat mestesugarii care scrijelesc cele saizeci si patru de cercuri ale Florii Inimii pe sfere din cea mai dura piatra. Ele sunt daruite in semn de pace si pretuire prietenilor nostri de pe intreg intinsul pamantului si sunt asezate la temelia Templelor, a Davelor, a Sanctuarelor si in Altare. Este semnul Vietii si al Intelepciunii. Dacii cioplesc si in lemnul stalpilor si in fruntarul portilor Samanta Vietii si franghia rasucita ca insemne ale Creatiei si ale Spiralei Vietii, Necuprinsului si a legaturii profunde dintre Cer si Pamant. Insemnul Stelei Celeste cu opt Raze, insemnul Soarelui si insemnul Copacului Vietii sunt si ele cioplite pe lemnul portilor noastre. Simtamantul pe care il traiesti cand treci pe sub haizasul***** portii si pasesti in Spatiul Sacru al casei tale este asemenea unei imbaieri in Lumina. Te purifici prin Puterea Semnelor cioplite in lemnul portii si pasesti curatit in Templul Casei Tale. Samanta Vietii este tesuta pe vesminte si pe asternuturi pentru ca Puterea Divina ce izvoraste din Semn sa pastreze sanatate trupului si a mintii. Aflam acelasi Semn Celest cioplit pe formele din lemn in care stoacem casul si pe lingurile de lemn cu care amestecam fierturile. Samanta Vietii ne insoteste pretutindeni in toata viata noastra si noi am invatat din Mosi Stra-Mosi sa ne aducem Puterea Ei in minte, in trup si in Inima si sa multumim. Este poate cea mai Mare Taina primita in Dar de la Domnul Zeu.

Mirosul painii calde ma readuce in preajma celor atat de drage mie.
- Mi-e foame!
Matusa mea draga imi zambeste si se intoarce catre Mama:
- Daca privesc in ochii tinerei Fecioare vad mai degraba o lupoaica flamanda ce adulmeca aburul imbietor al vetrei decat o mofturoasa Printesa.
- Eu vad si un gand nerostit, o intrebare ce Acum incolteste.
- Mama, vreau sa cunosc si alte Pamanturi Celeste, sa cunosc oameni salasluitori pe acele Astre, sa le stiu obiceiurile, sa le aflu Tainele.
- In Inima ta se afla un Salas de Taina in care ai invatat sa patrunzi si sa cunosti Tainele lumii noastre. Din acel Cuib de Stea poti deschide ferestre catre alte lumi si le poti vedea aievea. Le poti cunoaste si iti poti chiar crea un trup in acea lume pe care vrei sa o cercetezi. Inainte de a cobori pe un alt astru cauta cu mare atentie si afla toate Frecventele ce exista in acel loc si daca simti un pericol cat de mic struneste-ti curiozitatea si paraseste degraba acel Astru, inchide acea fereastra si departeaza-ti gandul. Pastreaza in minte ca exista si locuri de care este bine sa alegi sa nu-ti legi gandurile. Cel putin nu in acest moment cand inca nu ai dobandit pe deplin Desavarsirea.
- Exista trepte ale Desavarsirii?
- Pe Pamant, in lumea noastra, ne putem ridica Vibratia atat cat permite acest coltisor minunat al Uni-Versului in aceasta clipa. Apoi vom pasi mai departe, intr-o Vibratie si mai inalta si Mama Pamant va pasi deodata cu noi.
- Pe Pamantul Primelor Raze pot pasi? Imi pot crea un trup in acel loc in care tu ai trait mii de vieti?
- Deindata ce iti vei fi dus la bun sfarsit Incredintarea pe care ai primit-o de la Parintele nostru Zamolxe de a fi Regina Daciei Sfinte in cei o mie de ani de pace, pe timpul cat Mama Pamant va fi scaldata de Lumina Miezului Auriu. El insusi te va conduce apoi pe Pamantul Primelor Raze si te va indruma si ocroti asa cum a facut-o si cu mine, pana ce vei dobandi Puterea Zeiasca.
- Voi fi Zeita, asemenea tie?
- Domnul Zeu daruieste Fiecarei Fiinte, Darul Divin in clipa Creatiei. Toata Puterea Divina se afla in noi. Pe masura ce suntem indrumati de catre cei inteleptiti, pe masura ce ne cercetam cu luare aminte si rabdare Inima, pe masura ce privim cu Incredere si Iubire catre Creatorul nostru, pe masura ce dobandim prin intelegere tot mai multa Armonie si traim in Devotiune si pe masura ce daruim Iubire celorlalte Fiinte si Mamei Pamant, dobandim tot mai mult din Puterea Divina salasluitoare in noi. Si cu cat dobandim mai multa Putere Divina cu atat suntem mai aproape de Fiinta Domnului Zeu. Intreaga noastra Fiintare este o celebrare a Divinului din noi, o celebrare a Vietii in toate formele si intelesurile in care ea se poate manifesta.
- Inteleg ca exista Pamanturi cu Vibratie inca cu mult mai inalta decat cea a Pamantului Primelor Raze. Asa-i?
- Exista Astre cu o Vibratie atat de inalta incat nu mai au nevoie de un trup de pamant ci sunt vartejuri inimaginabil de luminoase. Sunt atat de diferite incat nu le putem intelege fiintarea. Acelea sunt inca si mai aproape de Fiinta Domnului Zeu.
- Stai putin! Cand spui Fiinta Domnului Zeu, eu inteleg ca nu este un Trup asa cum avem noi ci doar o Vibratie atat de inalta incat din acel tremur izvoraste Totul.
- Ai inteles cum nu se poate mai bine. Toate cuvintele pe care le-am intemeiat si le rostim cand vorbim de Fiinta Domnului Zeu nu fac decat sa incerece sa descrie acea Vibratie Inalt-Nemarginita, acel Intens Plin din Inima fiecaruia dintre noi. Cand spunem Intelepciunea Divina, Puterea Divina, Fiinta Divina, noi spunem in Adevar Vibratie Inalt-Nemarginita ce izvoraste necontenit Creatia.
- Mama, Creatia este Izvorul fara sfarsit a Tot ce ESTE. Este Izvorul ce nu poate seca niciodata. El ne izvoraste in fiecare clipa si din Apa Sa ne hranim, fiintam. Cu cat daruim mai multa Iubire Firii Inconjuratoare cu atat mai apropape suntem in Inima de Domnul Zeu si cu cat suntem mai aproape cu atat primim mai multa Putere si Lumina. Cu atat fiintam mai mult in Adevar si in Puritate. Daca oamenii ar cunoaste aceasta Taina s-ar indemna sa-si duca viata in curatenie si straduinta, s-ar indemna sa dobandeasca pe cat de repede este posibil Darurile asezate cu atata grija de Domnul Zeu in Inimle lor. Ar renunta sa se mai razboiasca si sa se ucida pentru lucruri pe care oricum nu le pot avea cu adevarat ci doar in minte.
- Aminteste-ti de Dragonii de Pamant. Ei au coborat in acel trup pentru ca altfel nu ar fi putut sa-si pastreze viata si sa renasca pe Pamantul Primelor Raze. Au trecut milioane de ani pana ce au dobandit primele Taine si au inteles ceea ce sunt cu adevarat. Incet, incet faptura lor s-a schimbat pe masura intelegerii pe care au dobandit-o. Intelepciunea te transforma din dragon in om si mai apoi din om in Om, in Om Solar.
- Apoi in Zeita. Mama, spune-mi rogu-te, ceilalti Zei si celelalte Zeite de pe Pamantul Primelor Raze unde sunt Acum?
- Au plecat catre indepartate tinere Pamanturi unde alte si alte milioane si milioane de Fiinte au nevoie de indrumare si ocrotire. Doar sase Zei si sase Zeite au ramas pe Pamantul Primelor Raze si au luat de la Ursii Blanosi, o parte din Incredintarea pe care Ei au avut-o de la Domnul Zeu, aceea de a primi, indruma si ocroti alte Fiinte din Uni-Vers ce astazi pasesc timid pe Calea Desavarsirii.

Privesc in juru-mi si coliba noastra micuta imi este tot mai draga. Este un coltisor frumos in care traiesc Bucuria fara putinta de rostire a deslusirii Tainelor Creatorului indrumata de cele mai dragi Fiinte pe care le stiu. Este ceas tarziu, ceas de povesti si de drag. Oricat de sus ma voi inalta in Putere Zeiasca, oricat de aproape de Fiinta Creatorului voi ajunge, oricate Daruri Divine la care nici nu stiu sa ma gandesc Acum voi primi, nu voi putea uita niciodata casuta noastra de lut din Plai de Rai. Nu am cum s-o uit, va fi cu mine mereu oriunde voi fi, orice voi fi. Pentru mine, in aceasta clipa, este cel mai Sfant Loc de pe Pamant si asa va fi mereu. Privesc focul vetrei si flacarile jucause imi vorbesc. Inchid ochii si luminile ma urmeaza dincolo de pleoape. Se transforma in Dragoni de Foc si in Oameni Solari, in Zei si Zeite si Fiinte Inalte. Zalmaxi se cuibareste langa mine si ma cuprinde cu bratele ei puternice de Luptatoare. Matusa mea draga aduce o cerga si ne inveleste grijulie ca pe niste pruncute. Mama ne vegheaza si o simt in Inima ca pe un Cuib de Stea in ce ne ocroteste cu drag. Olma se apropie si le imbratiseaza pe Mama si pe matusa mea draga apoi se aseaza in Linistea Inimii pe o lavita langa vatra. Din pieptul mamei izvoraste o Lumina ocrotitoare ce creste si cuprinde intregul nostru sat. E liniste, e tihna.

*Pamaenta = Pamanteanca = Nytia = Femeie = Stralucire.
**Templul Ursului – Templul Ursitelor de la Şinca Veche.
***Guruieţi (movile de pamant) – Localitatea Şona unde se afla piramidele de pamant.
****Cumidava – Localitatea Racoş.
*****Haizas – Acoperisul şindreluit al portii.

****

- Mama, Pamantul Primelor Raze este Pamantul nostru drag din inceputuri?
- Nu, Diana, este unul dintre cele douasprezece Pamanturi pe care am primit Intelepciune de la Parintele nostru Sfant Zamolxe.
- Ro, ce se intampla daca piatra ce poarta semnul „Apa” va fi sparta sau daca apa o va slefui in mii de ani pana ce semnul va disparea? Tot ce pastreaza se va pierde?
- Nicicum, sora draga. De va fi sparta de alte pietre ori de om, fiece particica, oricat de mica ar fi ori ar parea, va purta tot ce intregul pietrei azi pastreaza. Nimic nu se va pierde. Iar apa de o va slefui pana ce va fi doar un fir de nisip, acel fir marunt va fi sublimul pastrator a tot ce azi este inscris in micul onix. Ce eu rostesc Acum este doar prima treapta a Tainei Pietrelor, doar primul inteles. Atata am caderea sa va deslusesc. De vreti, pasiti pe urmatoarea Treapta. O veti afla in Inimile voastre.
- Ro, Sora Sfanta, dar piatra pe care acel barbat a scrijelit a fost candva o parte dintr-o piatra mult mai mare ce a avut si are in pastrare alte imagini si emotii ori poate chiar si semne scrijelite mai demult. Inima mea imi spune ca intr-o piatra putem afla mai mult inca decat cu mintea noi putem cuprinde.
- Olma, fiece piatra are in pastrare mii si mii de straturi de imagini, de emotii, de intelesuri. Noua ne daruieste doar ceea ce noi Acum dorim sa stim altminteri Inima si mintea ne-ar fi coplesite de tot ce ea pastreaza.
- Zeita Ro, poate cineva sa stearga in vreun fel ceea ce este continut in piatra.
- Zalmaxi, nimeni nu poate sterge ori schimba nimic aflat in piatra cu nicio putere, oricat de mare ar fi. Mai mult decat atat, cel ce va incerca sa stearga ori sa dea un alt inteles simbolului, imaginii ori emotiei nu va face decat sa inscrie intentia sa in piatra iar piatra… o va pastra in veci.
- Mama, asta inseamna ca vrajmasii nostri de peste timp nu vor putea decat vremelnic sa ascunda Adevarul despre noi. Muntii nostri, stancile, pietrele, fiecare fir de nisip al Sfintei Dacii vor purta peste timp Adevarul ce va Lumina in veci Pamantul Mama. Oamenii Traitori in Lumina vor rosti Adevarul acestor timpuri, il vor impartasi oamenilor si intr-o luminoasa zi vom pasi impreuna in Adevar.
- Mai mult chiar, le vor arata oamenilor Calea de a dobandi Tainele Pietrelor si intunericul va disparea pentru totdeauna din lume. Asa cum mi-a impartasit Parintele Zamolxe, daca fiecare Traitor in Lumina va calauzi un singur om catre Lumina Inimii, acela va calauzi la randu-i macar un alt singur om si chiar si asa doar, in scurt timp milioane de oameni vor pasi pe Calea Cunoasterii si Intelepciunii iar Mama Pamant isi va schimba infatisarea pentru totdeauna. Amintiti-va de Traitorii in Adevar din muntii nostri care au transmis mii si mii de ani la rand Tainele Intelepciunii si Cunoasterii doar unui numar foarte mic de tineri chemati de propriile Inimi catre Intelepciune si vor continua sa o faca si de Acum inainte. Nici macar nu-i cunoastem pe toti si nu stim prin ce vagauni de munte isi duc traiul. Muntele le daruieste tot ce au nevoie pentru a vietui in tihna feriti de ochi neprietenosi. Parintele Zamolxe insa ii cunoaste pe fiecare si-i vede in Inima Sa Luminoasa. Cateodata li se arata in trup de urs ori isi leapada blana si li se arata cu Infatisare Zeiasca. Ei il stiu mereu in preajma si mai cu sarg isi cerceteaza Tainitele Fiintei pentru a afla Adevarul si a-L sluji cu indaratnicie. Nu pot fi abatuti cu niciun chip de pe Calea lor. Ei sunt asemenea pietrelor, pastratori ai multor si pretioase Taine. Cine vrea sa-i afle si sa ii urmeze, ii va gasi de ii va cauta cu sarg. Pentru ca nu se lasa usor aflati si prin multe incercari ii trec pe cei ce vor sa-i urmeze intru Adevar pana a-i primi. Si va mai spun ca Adevarul este pastrat si de Egregorul Sfintei Dacii ce nu poate fi ascuns Inimii Curate.
- Zeita Ro, atunci cand transmutam alchimic elementele, Tainele pastrate in felurite pamanturi se pierde.
- Dokanus, Frate Drag, ar fi in afara Armoniei Sacre ca un lucru cat de mic sa piara din tot ce este creat indiferent de ceea ce noi dorim sa re-creem prin Puterea Tainelor ce le Cunoastem. Cand ceva nou este creat din cele existente prin transmutare, tot continutul lor trece in forma noua si se reaseaza in noile structuri esenta ramanand neschimbata.
- Iar cand lucram cu Puterea Divina Pura?
- Cand Energia Curata o condensam in Materie prin Puterea Tainei Alchimice a Condensarii, acel lucru creat de noi va incepe deindata sa pastreze tot ceea ce se petrece in preajma sa, trairile Creatorului sau, emotiile, gandurile, imaginile si simbolurile cu care este imputernicit. Acelea vor fi primele inscrisuri in structura sa. Apoi va continua sa pastreze tot ce se petrece asemenea oricarei pietre, oricarui lucru. Asa cum noi pastram pe langa multe Taine in Fiinta noastra pe Insasi Creatorul nostru.
- Chiar si atunci cand structura creata este cu neputinta de vazut de ochii trupului, cand este o structura din Nevazut. Asa-i?
- Asa este Prieten Intelept. Inima ta iti sopteste Adevarul iar tu-L rostesti frumos.
- Iti Multumesc, Zeita Draga.

Am sarit in picioare fara sa stiu.
- Mama, cu drag ascult ce ne rostesti si mintea mea mi-a pus o intrebare pe care ti-o impartasesc. Mintea ma duce la gandul ca peretii casei noastre pastreaza Acum tot ceea ce noi rostim, tot ceea ce Inimile noastre ne soptesc, tot ceea ce Acum traim. Ca cineva, de va gasi candva o piatra din temeiul casei noastre, va putea sa dobandeasca Taina astei seri de drag.
- Casele, cetatile noastre, pastreaza in pietrele lor, in lemn, in cuie si in lut tot ceea ce s-a petrecut si se petrece, tot ceea ce va fi peste ani si ani.
- Mama, insemna ca si falxurile noastre, sica, sulita si arcul cu sageti poarta in ele istoria luptelor, a locurilor in care am ucis vrajmasi…
- Si, depotriva, ceea ce au fost acei vrajmasi cu toate trairile, emotiile, gandurile si intunericul faptelor lor…
- Asta nu imi place, inseamna ca odata cu falxul port cu mine ura lor, putinatatea mintilor si sufletelor lor, invidia, trufia si furiile lor.
- … Si cand le rostesti Acum cu atata patima le scrijelesti in adancul pietrelor casei noastre…
- Ma iarta, te rog!
- Doar am vrut sa iti arat care este Puterea cu care ai fost daruita si Puterea pietrei si acelorlalte lucruri de a pastra tot ceea ce noi suntem in fiecare clipa, ce rostim, ce traim, ce facem.
- Mama, inteleg de ce matusa mea draga m-a indrumat de mica sa nu ma joc cu cuvintele, sa nu le dau viata fara rost, sa rostesc nu sa trancanesc.
- Priveste casele oamenilor care traiesc in Armonie si a celor care nu reusesc sa aduca Armonia in viata lor. Unele sunt frumoase si primitoare, celelalte sunt respingatoare si aproape naruite. Dar mai mult decat atat, priveste cu luare aminte infatisarea lor. Cei armoniosi sunt asemenea florilor deschise in Soare iar ceilalti asemenea vejtedului frunzis de toamna. Iar suferinta in trupul fara Armonie isi cauta si isi afla salas. Gradinile omului luminos sunt bogate in rod si frumoase la privit iar ale celui ros de trufie sunt sarace in rod si pline de suferinte.
- Daca trupurile noastre pastreaza gandurile, cuvintele si emotiile altor oameni, asa-i ca acestea ne pot aduce suferinta de suntem slabi ori ne pot aduce prospetimea atunci cand suntem secatuiti de puteri?
- Dar nu numai gandurile celorlalti ci gandurile, emotiile si trairile noastre ne aduc ceea ce ele sunt. Ceilalti nu au asupra noastra decat puterea pe care noi le-o daruim si chiar de gandesc stramb despre noi aceste ganduri nu ne ating pentru ca cele Sapte Scuturi*** nevazute ale Fiintei noastre ne apara de tot ce este lipsit de Armonie. Ele au Puterea Arderii in Lumina a tot ce vine catre noi cu conditia ca acel gand lipsit de Lumina sa nu isi afle cumva vreun „frate” de aceiasi vibratie joasa nascut de mintea noastra. Un astfel de gand tradator ii va arata gandului vrajmas calea catre trupul, mintea si sufletul nostru la fel cum acel om fara Lumina in Suflet a aratat vrajmasului calea catre izvorul de apa al Sarmisegetuzei din preajma Cetatii Fetelor Albe.
- Inseamna ca daca voim a ne pastra Fiinta in Puritate este bine sa alegem sa Fiintam doar in Lumina, doar in Armonie, doar in Iubire cu tot ceea ce suntem, cu trairile si emotiile sufletului, cu toate gandurile mintii noastre, cu toate intentiile si cu toate cuvintele rostite, cu toata fapta noastra.

Mama ma priveste cu drag si zambeste tainic. Of, de-as putea sa fiu mai iute aemenea ei! Raspandeste in juru-i atat Lumina si Puritate!
- Mama, gandul ma duce la Templele noastre din Nevazut. Si deopotriva la cele aflate in lumea noastra. De mii de ani se afla in locul in care au fost inaltate de Stra-Mosii nostri Cei Buni si cei Drepti si locurile din preajma lor sunt cu adevarat Sfinte. Le simt ca fiind Porti deschise catre Creatorul a Tot ce ESTE. La fel simt Sanctuarul de la Sarmisegetuza.
- Sarmisegetuza este Poarta Sfanta a Zeilor si a Regilor Daci si pentru ca aceasta este noaptea cea mai lunga a anului, a douazeci si una zi din Luna Undrea****, in crucea noptii vei primi prima din cele trei Tiare, ce te vor consfinti ca Regina a Sfintei Dacii. A doua, Tiara Zorilor, o vei primi in zorii celei de a douazeci si una zile a Lunii Incoltitorului***** cand ziua si noaptea sunt egale iar cea de a treia, Tiara Luminii, in miezul celei de a douazeci si una zile a Lunii Ciresar****** cand este cea scurta noapte a anului. Vei pasi astfel simbolic pe Calea de la intuneric catre Lumina, de la om pamantean catre Om Solar, de la Fecioara catre Regina. La Sarmisegetuza totul este pregatit asa ca putem porni. Haideti, prindeti-ma de maini!

Nu pot rosti niciun cuvant. Abia daca imi pot stapani tremurul trupului. Ceilalti ma privesc si zambesc cu drag si inteleg pe data ca doar eu nu stiam ce avea sa urmeze. Iesim din casa si ne prindem de maini. Impreuna formam un Cerc de Lumina tot mai stralucitor. Ne ridicam in vazduh asemenea Sfintelor Zane si intr-o clipa suntem in Sanctuar, la Sarmisegetuza. Pretutindeni sunt Luptatori Daci cu faclii aprinse. Sunt cateva mii de Luptatori. Desi zidurile nu au fost recladite inca, Cetatea arata impresionant. Este uriasa Sarmisegetuza, este cea mai mare asezare a vremurilor noastre. Sute de fecioare dace invesmantate in alb poarta cate doua faclii aprinse. Imaginea este coplesitoare. Privesc catre Soarele de Andezit si simt ca mi se taie respiratia de emotie. Zamolxe in Infatisare Zeiasca, Inteleptul Aisus, Marele Lup Alb, Regii Daci, Inteleptii de pe intinsul Sfintei Dacii. Ma inchin in fata lor si raman nemiscata ca stanca. Inima bate sa-mi sparga pieptul. Zeita Bendis ne priveste cu tot chipul ei din inaltul brazilor. Din padure coboara o haita de lupi cu multi pui si se aseaza in jurul meu. Un puisor se agata cu dintii lui mici de vesmantul meu si lupoaiaca il dojeneste discret. Sfintele Zane se rotesc in vazduh raspandind o Lumina Binefacatoare. Parintele meu Agwanti se apropie de mine. In stanga sa un Luptator Dac poarta pe scut Tiara Noptii. Este din Argint pur. In mijloc este Floarea Inimii batuta in pietre de ametist. Deasupra Forii Inimii este un cap de lup din aur cu ochi din smarald. Imi privesc parintele si simt Iubirea ce izvoraste din ochii lui patrunzatori. Ridica Tiara si rosteste:
- YO, Agwanti, Pastratorul Tainei Regilor Daci, iti daruiesc tie, Diana – Printesa Dacilor, Puterea Tiarei Noptii, sa te calauzeasca, sa te ocroteasca si sa te imputerniceasca in timpurile ce vor veni ca Regina a Dacilor si a Sfintei Dacii asa cum ne-a fost daruita noua de Creatorul a Tot ce ESTE si de Parintele si Inteleptul nostru Zamolxe.

Parintele meu imi aseaza Tiara Noptii pe crestet si se retrage in dreapta Inteleptilor. Il privesc in ochi pe Zamolxe si-i multumesc in Inima. Mama este in stanga lui si ma priveste cu drag.

- YO, Diana, Printesa a Daciei Sfinte si a Dacilor, prin Puterea incredintata mie, ma leg in Ceruri si pe Pamant, in Vazut si in Nevazut, Acum si dea Pururi, sa eliberez Sfanta Dacie de orice vrajmas de azi si din timpurile ce vor veni, sa fiu dreapta asemenea Stra-Mosilor mei, sa sporesc bogatia noastra, sa pastrez si sa daruiesc celor ce se vor intrupa pe acest Pamant Minunat, Taina Cuvantului Dac, sa aduc Armonia in Inimile noastre.

****
*Gandurile/informatiile/imaginile pot fi stocate intr-o piatra sau intr-o formatiune infomational-energetica intr-un loc stiut la fel cum stocam informatiile pe un HDD extern sau pe un CD, DVD. Pot fi accesate in Linistea Inimii.
**Pientra – Limba Pietrelor.
*** Sapte Scuturi – Biocampurile generate de cele sapte Chakre.
****Luna Undrea – Decembrie.
*****Luna Incoltitorului – Martie.
******Luna Cirear – Iunie.

Raza Ra

Privesc flacarile jucause din vatra si imi las Inima sa fiinteze deodata cu Firea Lucrurilor in Voia Creatorului. Este binemeritata Tihna a Mintii ce ma indruma si ma indeamna cu blandete sa cobor in Profund, in Miezul Auriu al Fiintei. Cuvintele Zeitei-Mama se transforma in sunete unduitoare, multicolore si ma poarta departe, departe, pe Lykayo, printre Ursii Blanosi. Sunt Intelepti Inaltati ce au ales sa isi pastreze trupul in densitatea materiei acelui Pamant pentru a putea indruma Fiintele nascute sub Semnul OM sa isi cunoasca Fiinta Profunda si sa dobandeasca Fiintarea ca Zei si Zeite. Suntem in Zorii Pamantului Laykayo si totul este de o Puritate fara seaman. Natura netulburata se pregateste, se primeneste pentru ca in curand Aici, vor sosi primele Fiinte OM. Nu seamana prea mult cu noi asa cum aratam azi. Sunt Dragoni de Pamant******* ce in timp isi vor schimba infatisarea si vor fi asemenea noua. Acum insa, au nevoie de aceasta infatisare pentru a-si putea croi un drum printre celelalte Vietuitoare ce le vor fi milioane de ani hrana. Ei sunt creati sub Semnul OM si isi incep lungul drum al devenirii prin mii si mii de vieti. Ursii Blanosi ii vor indruma pas cu pas din Vazut si din Nevazut pe Calea Luminii si a Iubirii. Flacarile din vatra prind a creste si iau infatisarea unor Fiinte Inspaimantatoare. Dragonii de Pamant nu arata deloc a fi prietenosi. Alearga si sfasie tot ce le iese in cale, scot sunete guturale inspaimantatoare si se lupta in tot timpul pentru hrana si locuri bune de vanatoare. Celelalte animale alearga ingrozite si cauta sa ocoleasca locurile in care Dragonii au coborat in trup pe Lykayo. Pe malul unui râu vad un Urs Blanos ce bea linistit apa. Un Dragon se repede sa-l sfasie. Ursul se ridica pe labele din spate si il priveste linistit fara sa scoata niciun sunet. Dragonul este la cativa pasi si parca si privesc clipa cand va sfasia ursul si il va manca. Inima imi tremura si nici nu vreau sa vad sau sa ma gandesc ce va urma. Ursul blanos ramane linistit si cred ca isi accepta sfarsitul cu demnitate dar nu este asa. Un fulger izvoraste necrutator din pieptul sau si Dragonul de Pamant se prabuseste fara suflare. Este primul Dragon ce a plecat catre viata urmatoare si n-au trecut decat cateva ceasuri de cand a coborat in trup pe Lykayo. Trupul lui fumega si cativa Dragoni care au privit tot ce s-a petrecut se apropie, il adulmeca, apoi incep sa manace din trupul sau. Nu indraznesc sa atace Ursul Blanos care continua sa bea linistit apa. Este prima lectie pe care au invatat-o: oricat de mare si de puternic ai fi, vei afla intotdeauna pe cineva mai mare, mai puternic si mai intelept decat tine. Va trece mult timp pana ce toti Dragonii de Pamant vor pricepe asta si vor face primul pas catre Lumina. Inteleg intr-o clipa de Binecuvantata Lumina ca stindardul nostru infatiseaza intocmai Dragonul de Pamant de pe Lykayo ce ne este Stra-Stra-Mos si ca Zamolxe este unul dintre Ursii Blanosi, Intelept Inaltat coborat in trup pentru a ne indruma.
Pe Lykaio coboara Dragonii de Aer si Dragonii de Apa. Aceste Fiinte vor pastra si ele Calea Luminii si vor lua locul Dragonilor de Pamant doar in cazul in care acestia nu vor reusi sa treaca pragul de Lumina al intelepciunii si nu vor ajunge sa Fiinteze doar in Iubire. Cand ii privesti cu greu te poti gandi ca Dragonii de Pamant vor deveni Zei si Zeite, ca din ei vom cobori noi la Pieptul Mamei Pamant. Acum sunt inspaimantatori de cu greu ii poti privi in ochi. Si astazi, pe Pamantul nostru, oamenii se poarta mai mult asemenea Dragonilor si mai putin ca Fiinte Create sub Semnul OM. Ne-am schimbat infatisarea dar nu ne-am schimbat prea mult obiceiurile. Ne razboim, pentru tot ce nici macar nu poate trece prin minte unei Fiinte de Lumina. Inca ne ucidem cu gandul, cu cuvantul, cu fapta. Vorbim in loc sa Rostim******** si asta ne aduce multa suferinta pentru ca atunci cand vorbim fara Rost, aducem in materie, in viata noastra, lucruri fara importanta pentru dobandirea Luminii Interioare sau chiar potrivnice. Ganduri si lucruri a caror vibratie ne subrezesc sufletul, mintea si trupul. Zamolxe ne-a aratat Adevarul ca daca ceva nu este implinit de Respect si nu este pe deplin Adevarat, este bine sa alegem sa nu ne gandim la acel lucru, sa alegem sa nu il imputernicim in cuvinte.
Mama ne indruma cum sa facem un salt de milioane de ani in timp si vedem ca pe Lykayo unele lucruri s-au schimbat. Dragonii de Pamant au dobandit o alta infatisare care chiar daca nu este aidoma infatisarii noastre, se apropie totusi. Locul solzilor a fost luat de o blana aspra ce ii apara de frigul iernii si acum nasc pui asemenea noua. Seamana mai degraba a ursi decat a oameni si nu mai sunt asa inspaimantatori. Unii dintre Dragonii de Apa, Frati ai Dragonilor de Pamant au ales sa iasa si sa vietuiasca pe pamant si acum au dobandit si ei un vesmant calduros din blana. Mama ne spune ca din ei se vor naste peste milioane de ani mai tarziu, pe Pamantul nostru, Fratii Lupi. Acum inteleg ca stindardul nostru ii infatiseaza atat pe Dragonii de Pamant din care suntem coboratori cat si pe Dragonii de Apa deveniti Lupi. La fel au ales o parte din Dragonii de Aer si ei sunt astazi Leii ce traiesc in locurile mai calde de pe Pamant. In trecut traiau si pe la noi. Oamenii Blanosi de pe Lykayo se inchina Ursilor Blanosi si primesc de la ei Cunoastere si Intelepciune. Au invatat sa aprinda focuri si sa-si ridice adaposturi din crengi si pamant. Iarna se retrag in pesterile calduroase. Facem inca un salt in timp si privesc o lume cu oameni asemanatori noua. Sunt frumosi, au privirea limpede si vesminte incantatoare ce seamana tare mult cu ale noastre. Asezarile lor sunt curate si luminoase. Ma apropii de un loc in care se afla mai multe case si vad un Urs Blanos ce rosteste Cuvinte de Intelepciune oamenilor din jurul sau. Isi indeparteaza printr-un singur gest blana de urs si se infatiseaza ca Zeu Inaltat. Este Schimbarea Infatisarii spre intelegerea oamenilor. Lumina ce izvoraste din trupul sau este stralucitoare asemenea Soarelui. El Este Zamolxe, Zeul nostru. Cuvintele Sale imi rasuna in intreaga Fiinta:

- YO, Zamolxe, Fiul Luminii si al Iubirii, va spun voua Zeite si Zei, nascute si nascuti din Dragonii de Pamant traitori pe Lykayo, ca este clipa Coborarii Voastre pe Pamantul Iubirii numit de Creatorul nostru, Gaya. Prin Stradania voastra pastrata mii si mii de vieti ca flacara vie nepieritoare, prin Rabdarea si Migala voastra, prin fiecare pas pe care l-ati facut catre Lumina, ati dobandit Cunoasterea si Intelepciunea si prin acestea, Puterea Zeiasca a Creatorului nostru. Astazi veti cobori pe Gaya si ii veti indruma cu Respect si cu Iubire, cu Devotiune si Intelegere pe oamenii acelui Pamant sa cunoasca si sa inteleaga ca singura Cale prin care se pot ridica din ţarâna sufletului, mintii si trupului si pot sa dobandeasca Vietuirea in Inima, este Calea Iubirii. Cei pe care ii veti afla acolo sunt cei ce au supravietuit unei lumi ce nu a ajuns sa cunoasca Puterea Iubirii si care si-a devorat sufletul, mintea si trupul colective, Egregorul Fiintei OM ce i-ar fi condus catre Stele. Trufia le-a asternut covor de cenusa peste Inimi si au folosit Cunoasterea si Intelepciunea primite in Dar de la Zeii Luminii si Iubirii pentru a-si inrobi semenii si pentru a secatui Pamantul Iubirii de Bogatiile sale, pentru a-l murdari cu trairile lor de joasa Vibratie, pentru a inrobi si ucide alte vietuitoare ale acelui Pamant Imputernicit de Iubirea cu care i-a primit. Mama Pamant i-a rabdat cu Iubire pana ce regii acelor triburi au ajuns sa puna in primejdie chiar Fiinta Ei prin puterea uriasa a armelor lor. Atunci a ales sa acopere cu lut, pietre si ape acea lume, sa prabuseaca munti si sa crape coaja de piatra a pamantului, sa lase lava sa izvorasca din adanc si sa stearga urmele acelei lumi, sa topeasca Tainele armelor oamenilor impietriti. Cei mai multi au pierit iar Inteleptii decazuti din Lumina ai acelei lumi s-au prabusit cu mult mai jos decat oricare alta Fiinta si vor fi re-Creati atunci cand Cel ce ESTE Tot va sti ca a venit clipa cea buna. Veti afla in padurile Pamantului ce va va fi de azi inainte Mama si Salas Sfant si alte Fiinte foarte asemanatoare oamenilor dar care poarta vesmant de blana. Aceste Fiinte sunt cele fara de Cunoastere si Intelepciune ce au supravietuit lumii pierdute si in cateva generatii au pierdut deprinderea de a vorbi, au uitat toate mestesugurile si chiar si cele mai simple cunostinte cum este de pilda, aprinderea focului. Corpul lor s-a acoperit cu blana si acum traiesc prin copacii padurilor din locurile mai calde. Sunt tare galagioase si uneori chiar agresive dar si ele ne sunt Frati si Surori asa ca este bine sa alegeti sa le daruiti Respect si Iubire*********.
Veti afla, veti simti si cunoaste in Inima atunci cand veti cobori pe Pamantul Iubirii ca au fost unsprezece lumi pana acum la Pieptul Mamei Gaya ce s-au ridicat pentru un timp si apoi au cazut mai jos. Mult mai jos decat permite Semnul OM unei Fiinte creata Om prin toate Puterile aflate in Inima sa pe care va alege sau nu, pe fiecare treapta de Cunoastere si Intelepciune, sa le aduca in Lumina Inimii intru Daruire. Frecventele lumilor demult pierite se afla pretutindeni pe Pamant. Veti putea vedea, cunoaste, intelege tot ce s-a petrecut pe Gaya din prima clipa cand Domnul Zeu a manifestat primele Fiinte in lutul acelui Tãrâm.
Dar veti afla si Intelepti ce au ales Calea Iubirii in acele vremuri de demult apuse si au transmis Cunoasterea prin locuri tainuite acelora ce au dorit sa stie si sa Fie. Voi mergeti sa claditi cea de a douasprezecea Lume a Pamantului. Voi fi cu voi asa cum am fost de cand v-ati intrupat pe Lykayo. Voi fi Vazutul si voi fi Nevazutul Lumii Noi. Voi fi Inteleptul din Inima si Sfatuitorul din Mintea Profunda, voi fi pretutindeni si uneori ma veti zari invesmantat in blana mea de Urs mergand pe dealuri, coborand in pesteri ori prin vazduh zburand si uneori pasind pe apele curate ale lacurilor de munte. Pe cerul noptii Pamantului Iubirii veti urmari doua Cete de Stele ce-mi vor purta numele. Una este Ursa Mare si alta Ursa Mica. Ele pastreaza intelesul a ceea ce v-am spus in mii si mii de vieti. Ursa Mare semnifica Fiinta, Zeul, Atotoputernicia, Cunoasterea si Intelepciunea Zeului OM iar Ursa Mica este Omul aflat pe Calea Luminii. De cinci ori daca ei distanta dintre ultimele doua stele ale Ursei Mari vei afla Steaua de Miaza-Noapte**********, una din Stelele Ursei Mici ce ii arata Calea, Calatorului. In jurul ei Ceata de Stele a Dragonului va va aminti mereu Calea ce Voi ati strabatut-o spre A Fi. Alaturi este ceata de Stele numita Coasa***********. Ea este Falxul ce uneori va trebui sa-l folositi fie in trup fie in Spirit. Veti cobori in Sfanta Dacie, acolo unde Inteleptii cei Inaltati ai vechii lumi pierdute au ridicat un neam de oameni drepti si aprigi numiti Daci. Asa cum stiti, Vechii Dragoni de Apa ce au ales sa vietuiasca pe Pamant s-au transformat in Lupi si numele l-au luat de la Lykayo, si astfel sa nu uite niciodata Planeta Luminii, unde le este obarsia. Neamul Dacilor i-a recunoscut ca Frati si aceasta Cunoastere a Adevarului dobandit prin rabdare si aleasa cautare in Inima a facut ca Vibratia Rugului Aprins in Fiinta lor sa ne Cheme. Ei au pastrat Intelepciunea vechii lumi si au Cunoasterea primejdiilor ce pandesc Fiinta Om. Cu drag sa-i indrumati si sa-i ocrotiti pentru ca multi doresc ca ei si limba ce-o vorbesc sa piara.
Fii ai Luminii, Fiice ale Iubirii, Fie ca Gratia Divina sa coboare in Fiinta voastra si sa va insoteasca, sa va inspire si va ocroteasca in tot ceea ce Lumii Noi, Voi veti darui!

Zeii si Zeitele se inchina lui Zamolxe. Lumina lor este tot mai stralucitoare. Privesc cu luare aminte si printre ei o vad pe Mama, in Inima fiind o Stea de Smarald.
- O, draga Mama, cat esti de frumoasa!
- Eu sunt ceea ce voi sunteti in fiecare clipa. Voi ma vedeti asa cum sunteti voi. Nu poti privi decat ceea ce esti si vezi doar ceea ce in Inima ta fiinteaza. Si prin aceasta fara de margini Putere data noua de Insusi Domnul Zeu, noi ne cladim lumea in care fiintam si chiar si alte lumi.
- Ca sa vezi frumosul alege sa fii tu frumos, ca sa primesti Iubire fii tu din inceput Iubire Neingradita si ce vei dobandi va fi Iubire…
- Si daca vrei sa ii alinti pe cei dragi cu prajiturele, nu astepta Izvoada ci lasa-ti Inima sa izvodeasca ce doresti. Toata Cunoasterea, Toata Intelepciunea Lumilor este in Inima ta. Acolo este Poarta Ta catre Lumina. Acolo vei afla pasind spre Stele ce esti si-ti vei afla si Calea… iar prajiturile vor fi cum nu se poate mai gustoase…
- Daca eu sunt ceea ce vad, atunci de ce te vad pe tine luminoasa si frumoasa, asa cum o vad si pe matusa mea draga, pe bunul meu parinte, pe Olma si Dokanus dar pe cei vrajmasi noua ii vad intunecati? Pricep ca inca mai exista intuneric in Fiinta mea.
- Acolo unde inca nu se vede Raza cea Curata in Fiinta ta, te du degraba si deschide larg fereastra astfel ca Soarele Iubirii sa lumineze locul.
- Asa voi face. Vreau sa fiu doar o Lumina de Smarald asa cum esti si tu, Mama iubita.

Olma, Dokanus si dragul meu parinte intra si ei in mica noastra coliba. Aduc dovleac rumenit in cuptor si paine calda coapta in ţest. Sunt cu cei dragi si ma simt cum nu se poate mai bine. Nici nu am terminat de rostit urarile de bun venit ca usa se deschide si Zalmaxi navaleste ca o furtuna de vara:
- Veniti degraba! Sfintele Zane au ferecat in piatra o ceata de mercenari ce se indreptau catre Plai de Rai!
Mama cauta sa o linisteasca:
- Zalmaxi, linisteste-te! Sfintele Zane au ales sa faca ceea ce stiu Ele ca este mai bine pentru asezarea noastra si pentru Dacia Sfanta.
- Zeita Ro, ma iarta! Nu pun la indoiala hotararea Sfintelor Zane, nici dorinta lor de a ne ocroti. Suferinta acelor oameni este cumplita si chiar de ne sunt vrajmasi, cu greu ii pot vedea cum sunt prinsi cu parti din trup in stanci. Ei nici nu inteleg ce li se-ntampla.
- Nici Insusi Marele Zamolxe nu poate trece peste vointa unei Fiinte. Sfintele Zane sunt singurele ce vor hotari ce vor face cu acei legionari. De-i vor lasa sa piara ori de ii vor elibera betegi ori teferi, este Vointa lor si pentru mine Lege este.
- Dar le putem ruga ca intr-un fel sau altul sa le curme suferinta!
- Asta cu siguranta ca o putem face chiar Acum.
Deindata ce a sfarsit de rostit aceste cuvinte, in fata colibei noastre s-a starnit un vartej de Lumina si Sfintele Zane s-au infatisat Mamei mele:
- Zeita Ro, acei vrajmasi aflati in solda, au talharit si inrobit mai multe asezari. Ne-am aratat in visurile lor si le-am spus ca de nu vor inceta cu fapta rea si nu se vor intoarce in locurile de unde au venit, rasplata ce o cauta o vor afla.
- Sfinte, Curate, Luminoase Zane, este si dreapta si pe masura faptei lor rasplata voastra data acestor mercenari. Noi vrem doar sa va rugam sa ostoiti din suferinta lor, de inteleg sa nu mai calce niciodata pe pamantul Sfintei Dacii.
- Zeita Ro, Inima Ta este Lumina si Iubire si stim ca Tu doresti ca pe intreg Pamantul sa domneasca Pacea si Buna Intelegere. Curand ne vom arata in trup acestor soldati si le vom cere sa plece imediat din Sfanta Daciei si tuturor sa le povesteasca ce patesc cei care ne calca pamantul cu ganduri vrajmase, cu vorbe amagitoare si cu fapte necurate. Fiecare va purta un brat de piatra pentru ca povestea lor sa fie crezuta si cand intreaga Dacie va fi iarasi eliberata ii vom ierta si le vom darui la loc bratul de om.
- Va multumesc Zane ale Luminii si Iubirii ca Rugul nostru Aprins in Inima a ostoit inca o suferinta pe Pamant.

Zanele s-au ridicat in vazduh si Vartejul de Lumina a disparut dincolo de culmile dealurilor. I-am multumit si noi Mamei si am intrat in coliba calduroasa. Zalmaxi o priveste cu Recunostinta pe Mama si ingenuncheaza:
- Iti multumesc, Zeita Ro!
- Ridica-te, nu trebuie sa stai asa. Priveste in Inima ta si spune-ti tie cand vei fi in Liniste: suferinta acelor oameni te-a indemnat sa faci ceva pentru a-i ajuta sau neputinta ta de a privi suferinta lor?
- Zeita Ro,…
- Nu mie trebuie sa imi raspunzi ci tie. Vino acum, avem aici multime de bunatati. Ramai cu noi in asta seara si bucura-te pentru clipa asta! Primesti?
- Primesc, iti multumesc.

Ne asezam in jurul mesei rotunde din despicatura groasa de fag, mancam, povestim, ne bucuram ca suntem impreuna si petrecem un timp de poveste intr-un Taram cum nu se poate mai frumos si mai drag.
- Iti multumim Mama Pamant pentru aceasta clipa!

*Târsâna – curelusa sau siret din piele, din par de capra, din lana de loaie sau din sfoara de canepa. Mai tarziu s-a folosit ca sinonim pentru nojiţele cu care se leaga opincile.
**Obreja – teren plan, şes.
***Zmeur – zmeura – de la Zmeu = Dragon.
****Dokya / Baba Dokya – Zilele Babelor din Luna Martie (Germãnar sau Incoltitorul). Baba Dokya este Batrana (Inteleapta) Dacie. In Orient s-a pastrat pentru Intelept, apelativul Baba.
******Izvoada – Carte groasa scrisa de mana, lista, reţetar, evidenţa, catastif.
*******Dragoni de Pamant – T Rex (Tyrannosaurus Rex) – Stramosul Omului de azi, aflat in acel moment in varful lantului trofic. Mersul biped, membrele inferioare foarte puternic dezvoltate in raport cu cele superioare, privirea orientata spre inainte ca la orice vanator pentru a focaliza prada si a estima distanta si viteza de deplasare a pradei, dentitia puternica (ulterior, prin diversificarea hranei, o parte din dinti s-au unit in premolari si molari), ne indreptatesc sa credem ca T Rex este stramosul Omului.
********A Rosti – inseamna a darui prin Cuvant lucruri cu Rost, a darui Cunoastere.
*********Maimutele sunt oameni dintr-o civilizatie pierduta ce si-au pierdut capacitatea de a vorbi si odata cu aceasta si intreaga Cunoastere.
********** Steaua de Miaza-Noapte – Polaris – Steaua Polara ce indica punctul cardinal Nord.
***********Coasa – Constelatia Cepheus.

****

O imbratisez cu drag si ii simt trupul vibrand. O Doamne, Zeitele nu plang. Asa stiam.
- Mama, maine incep Sarbatorile Filipilor apoi peste cateva zile Sarbatoarea Lupului. Va fi lume multa pe dealurile noastre mai cu seama ca s-a dus vestea ca te-ai intors Acasa.
– Atunci sa ne primenim si sa ne gatim de Sarbatoare ca adevarati Daci Agatarsi****.

Incepand toamna cu Sarbatoarea Lucinului, momentul cand haitele de lupi se aduna pe dealuri, pana in a treizecea zi a Lunii Brumar cand tinem Noaptea Strigoilor, pana in a saisprezecea zi a Lunii Genarie cand sarbatorim Nedeea Lupilor si pana in a doua zi din Luna Lupilor cand incheiem Sarbatorile de Iarna tot printr-o Sarbatorire daruita Fratilor Lupi, este un timp al Bucuriei si Traditiilor pe care le pastram cu sfintenie, un timp de Tihna incarcat de Magie. Acum incep Filipii si se spune ca lupoaicele vin pe la marginea catunelor noastre de pe dealuri pentru a manca jaratecul aruncat de sateni ce le face sa nasca pui sanatosi si puternici. Femeile leaga simbolic cu sfoara clestii, foarfecele din casa si fiarele de care atarna ceaunul deasupra vetrei pentru a pecetlui gurile lupilor, chituiesc cu lut crapaturile vetrelor prin care se vede jarul focului pentru ca sunt stralucitoare asemenea ochilor lupilor, nu lucra la blanuri pentru a nu atrage lupii, inclesteaza dintii de la pieptanii daracului pentru a inclesta simbolic dintii lupilor iar cuvantul lup este oprit de la rostire pentru a nu atrage lupii la oi si se foloseste in locul lui cuvantul Grădineţ. Sarbatorile sunt imbelsugate si primenitoare de suflet, de trup si de minte. Noi lucram pamantul si crestem oile si caprele in devalmasie*****. Lucram impreuna si ne bucuram de bogatia pamantului impreuna. Este cel mai frumos mod de a fi Impreuna-Creatori ai Belsugului, Bucuriei si Fericirii. Ne simtim bine impreuna pe camp, la cules, la coasa, pe pasune, la tors si la preparat casul, la tesut, la ridicat colibe si la lipit cu lut amestecat cu pleava si zer si la gatit de Sarbatoare. Ne simtim bine impreuna in Templu si la claca si daca stau sa ma gandesc este un Bine-Impreuna pe care il traim de cand ne stim pe acest Pamant.
- Mama, am inteles Acum ca cel mai de pret simtamant ce este bine sa alegem sa-l pastram in Inimile noastre pentru ziua cand Noua Omenire se va naste este Binele-Impreuna pe care noi il traim din tot timpul de cand am coborat pe Pamant.
- Asa este, printesa cautatoare de Adevar. In timpurile ce vor veni oamenii se vor instraina tot mai mult unii de altii si vor ajunge sa traiasca in aceiasi asezare si chiar vecini sa fie si sa nu se cunoasca, sa nu-si vorbeasca si nici chiar numele unul altuia sa nu si-l stie. Si mai mult decat atat, se vor instraina de pamant, de celelalte Fiinte, de munti si de paduri, de izvoare si de Traditie. Fiecare va cauta sa dobandeasca Binele doar pentru el dar nu va putea pentru ca nu exista Bine decat Impreuna. Si se vor instraina si mai mult crezand ca nu pot dobandi Binele din pricina celorlalti. Vor ajunge sa se invinuiasca unii pe altii pentru orice neajuns si nu vor vedea cu niciun chip ca greseala este in interiorul fiecaruia pentru ce intampina si cu ce este intampinat. Omul va pierde astfel Puterea pe care ti-o da Adevarul si va cladi un fel de trai in intregul sau rupt de de Firea Inconjuratoare. Va inrobi Frati si Surori, va saraci popoare si va aduce multa suferinta altora pentru a incerca sa dobandeasca Binele si Belsugul dar nu le va putea dobandi nicicum in acest fel si va aduna si mai multa ura si va raspandi si mai multa suferintape Pamant. Acel trai ii va duce pe oameni intr-un fel la pierzanie dar doar pentru a-i pune in fata propriei greseli si ai ajuta sa renasca in Inima. Si Renasterea se va petrece chiar daca va fi dureroasa. Alta cale nu exista.
- Asadar singurul Bine ce poate aduce Fericirea si Belsugul tuturor oamenilor este Binele-Impreuna.
- Asa este.

Aduc din celar****** cateva fructe sa mancam.

- Ce il impiedica pe om sa dobandeasca Bineele-Impreuna?
- Trufia. Omul fara Lumina in Inima crede ca este mai de seama decat Fratele sau Sora sa. Ca trebuie sa aiba mai mult, sa fie mai pretuit si respectat, ca ceilalti ii sunt inferiori si ca trebuie sa-l slujeasca si sa i se inchine. Ca Belsugul i se cuvine chiar daca alt om de pe Pamant flamanzeste. Omul trufas nu intelege ca Domnul Zeu nu poate pretui un Fiu al Sau mai mult decat pe altul pentru ca atunci El n-ar mai fi Perfectiunea si asa ceva nu se poate.
- Trufia este raul Pamantului.
- Nu exista rau ca atare, este doar absenta Intelepciunii. Lumina Inimii omului trufas este doar acoperita de funinginea propriilor ganduri patimase si deindata ce Intelepciunea coboara si indeparteaza funinginea, Lumina Inimii irumpe si arde trufia. Uneori este nevoie de zeci de vieti pentru ca Lumina sa razbata pana la suprafata alteori Lumina izvoraste intr-o clipa in cel mai nefericit trufas.
- Desi sunt cuvinte pe intelesul tuturor oamenilor, putini le patrund Intelepciunea si si mai putini aleg Calea Luminii.
- Fiecare paseste pe Calea Aleasa la timpul potrivit lui. Nu ii poti indemna pentru ca nu o pot face decat atunci cand simt ei ca pot pasi in Lumina. Cand simt Lumina. Intelepciunea este pretutindeni in jurul nostru pentru ca este un atribut al Creatiei. Contempla Firea Inconjuratoare si ai sa vezi ca musteste de Intelepciune. Totul este la indemana. Alege sa contempli Creatia si Creatia ti se va dezvalui in toata Frumusetea Sa. Nu trebuie sa te duci nicaieri, nu trebuie nici macar sa iesi din ograda ta. Creatia este tot ce te impresoara cu Iubire. Este pretutindeni si este la fel de Gratioasa oriunde te-ai afla. Creatia este mereu cu tine, tu esti cea care alegi sa canti si sa dansezi deodata cu Ea in Armonie Divina sau nu. Inchide ochii si simte Plinul din jurul tau. Este Plinul de Iubire, este Puterea Pura, este Lumina Domnului Zeu, este suflarea Dragonului de Smarald ce daruieste Hrana Vietii*******.
- O, Mama, imi esti atat de draga! Spune-mi cum ai ajuns sa fii Zeita?
- Am fost demult asemenea tuturor Fiintelor nascute sub Semnul OM. Traiam pe un Pamant indepartat de Alcyone cum este si acest Pamant.
- Ma duci acolo?
- Cand va fi timpul potrivit. Ma lasi sa-ti povestesc au ba?
- O, da, abia astept. Ma iarta! Cum se numea acel Pamant?
- Lykayo.
- De aici vine si numele Lupului in Limba Daca?
- Da. Si tot din acest cuvant avem cuvantul Lumina si cuvantul licarire, apoi o multime de nume de Daci.
- Mama, Pe Pamantul Lykayo erau lupi?
- Nu, erau unele Fiinte asemanatoare intrucatva dar mult mai mari si mai blanoase ce traiau prin vagaunile muntilor. Le spuneam Ursi Blanosi. Se aratau foarte rar si erau tare speriosi. Cel putin asa credeam eu atunci. Noi mergeam uneori cand ploile nu mai conteneau catre salasurile lor si le lasam fructe pentru ca nu ieseau din barloguri in ploaie. Asa primeam in Inima ca este bine sa facem si asa faceam. Uneori simteam cum ne urmaresc cu privirea si simteam in Inima cum ne multumeau pentru Hrana dar nu se apropiau niciodata si nu ne duceam nici noi catre ei pentru a nu le tulbura Linistea. Abia cand am primit prima Lumina in Inima am inteles ca Blanosii nu erau nici pe departe speriosi doar ca nu voiau sa se apropie mai mult de noi pana ce nu primim Lumina in Inima.
- Erau Fiinte Luminoase.
- Erau si sunt si azi Inteleptii acelei lumi. Prin Iubirea pe care o daruiesc Firii, ei pastreaza pe Pamantul Lykayo o vreme prielnica Vietii. In acest fel, celelalte Fiinte au cele necesare traiului si se pot ingriji de Luminile din Inimile lor.
- Lykayo este o Scoala a Intelepciunii.
- Da, este si multe vieti am petrecut in acel loc minunat pana ce Inima mea s-a deschis asemenea unei Flori Stelare si Lumina mi-a tranformat intreaga Fiinta.
- Blanosii ti-au fost Intelepti?
- Mai mult, m-au insotit in Alcyone in primele vieti si m-au indrumat cu Iubire.
- Acum te insotesc?
- Da, sunt mereu cu mine.
- Ii pot vedea?
- Prinde-ma de maini si-nchide ochii!
- Nu vad nimic!
- Rabdare, draga mea, rabdare!

*Puterea Vietii – Kundalini – Dragonul de Smarald.
**Kether – Sahasrara.
***Toiagul Inteleptilor – Caduceul.
**** Agatarsi – Oameni Lupi – inseamna deopotriva „agatiresia” – gatirea si primenirea femeilor in asteptarea barbatilor ce coborau toamna din munti cu turmele de oi.
***** Devalmasie – pasunile si terenurile cultivate sunt in proprietate comunitatii iar roadele si produsele obtinute se impart.
****** Celar – camera rece – incapere mica in casele din vechime destinata pastrarii alimentelor si a unor obiecte de uz gospodaresc. In cuvantul celar isi are originea cuvantul celt – „om ce traieste in tinuturi reci” si cuvantul celula.
*******Hrana Vietii – Phrana.

****